Un experiment (aproape) nereuşit


Autor: Kobo Abe
titlu: Chip străin
editura: Polirom
anul: 2006 (ediţia originală 1964)
nr. de pag.: 269
preţ: 9.99 RON
traducător: Angela Hondru

Jurnalul The New York Times afirma despre Kobo Abe că este cel mai important, mai talentat şi mai original scriitor japonez al tuturor timpurilor. Pornind de la această premisă, aşteptările mele vizavi de romanul Chip Străin au fost foarte mari. Îmbinarea perfectă între stilul metafizic, între noutăţile din zona chimiei moleculare, dar şi puterea de anticipaţie de care dă dovadă Kobo Abe sunt atuuri pentru ca această carte să fie lecturată cu nerv.

Romanul este de fapt unul confesionar, un jurnal al unui om de ştiinţă care suferă un accident în laborator în urma căruia ajunge desfigurat. Metafora chipului/măştii este bine conturată, ajungând să construiască două personaje într-unul singur: naratorul-personaj cu masca şi naratorul-personaj fără mască. Uneori aceste două pseudo-personaje se confundă. Deși purtam mască pe față, trupul îmi era ca înainte …Ei bine, n-am decât să închid ochii și să fac abstracție de lumina din jurul meu….Masca și cu mine deveneam într-o clipă unul și același nu mai există nici un altul pe care să fiu gelos… Dacă eu eram cel care te atingeam, atunci cu siguranță eram și cel atins de tine.De ce să mai stau pe gânduri?


Autorul japonez ne arată că stăpâneşte foarte bine tehnologia macromoleculară şi astfel construieşte pe un suport ştiinţific real un hibrid cu care doreşte să se reabiliteze, conştient fiind de superficialitatea naturii umane când vine vorba de aspect/chip.

Marginalia 2: Subiecte de cercetare:
– uzura materialului
– elasticitate și flexibilitate
– procedeu de fixare
– proceduri privind linia marginală
– aerisire
– procurarea modelului și proceduri generale

Romanul este construit sub forma a trei caiete/capitole, fiind centrat pe accentele psihologice şi pe evoluţia mentală a personajului narator, care ezită când vine vorba de moralitatea/necesitatea/dorinţa de a purta această mască, ce poate fi privită şi ca o tehnică de disimulare în faţa unei societăţi rău-voitoare sau meschine. Nu ai nevoie de mine. Singurul lucru care ți-ar trebui ar fi o oglindă…Pentru tine orice străin nu e altceva decât o oglindă în care tu te reflecți. Nici prin cap nu-mi trece să mă întorc în acest deșert de oglinzi.

Cum sugerează şi publicaţia The Saturday Review, metafora centrală a desfigurării ca pierdere a identităţii este sclipitoare, iar Kobo Abe îi explorează cele mai ascunse implicaţii.
Dacă e să rămân cu ceva din această carte, sigur este asocierea dintre mască şi o sală de cinema, unde după cum sugerează Kobo Abe, spectatorii împrumută măştile actorilor de pe marele ecran.

– Atunci mi-am dat seama…poat că-i bine să mai mergi la cinema din când în când…toți spectatorii împrumută înfățișarea actorilor. Nimeni nu mai are nevoie de propriul chip. Cinematograful este tocmai locul unde plătești ca să-ți schimbi înfățișarea pentru o vreme.

Advertisements

Leave a comment

Filed under recenzii de carte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s