O cheie de 8…


Titlu: Ucideţi Generalul

Autor: Bogdan Hrib

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2011

Număr de pagini: 206

Preț estimativ: 28 RON

Redactori: Alexandru Arion & Valeriu Stancu

 Îmi caut scuze. Nu pot să trag. Şi timpul trece. Dacă nu mă hptărăsc acum… N-am nicio garanţie că generalul va mai fi aici şi noaptea următoare. Arătătorul stă pe garda trăgaciului. Mi-e frică să ating trăgaciul. Glonţul ar putea pleca accidental. Deşi ştiu că nu e aşa.

Ar putea fi foarte bine o pagină de jurnal a unui mercenar nehotărât de onorariu. Asta la o primă citire. Dacă reiei romanul şi te întorci la acest paragraf, perspectiva se va schimba. Cum? Cu siguranţă, diferă de la cititor la cititor.

Cartea este compusă din două părţi însoţite de motto-uri din Noam Chomshy şi Winston Churchill. Prima este o punte a timpului între un regim cazon pre-decembrist şi un prezent foarte apăsător, care se tot apropie Partea a doua duce la elucidarea misterului. Aici, anii ’80 şi armata sunt doar tangenţiale.

Personal, prefer prima parte a romanului dintr-un motiv natural pentru oricine a văzut filmul California Dreamin’. Revoluţia/evenimentele/lovitura de stat din decembrie 1989 este/sunt folosite doar ca un reper istoric şi nu ca un nucleu spre care să graviteze protonii democratici, respectiv electronii securişti. Acele timpuri sunt relatate fără încrâncenare, ceea ce dă autorului o perspectivă destul de largă de a privi istoria recentă. Aici tehnica amănuntului este arma secretă a lui Bogdan Hrib.

După o vreme, un vecin şi-a adus aminte că la parter stătea un bătrân surd. Să nu fi păţit ceva…Un grup de iniţiativă i-a sunat la uşă. N-a deschis. Am încercat uşa. Nu era încuiată. Am intrat vreo şapte dintre noi.Apartamentul arăta ca după război. Luminile erau aprinse, televizorul urla şi, din loc în lo, gloanţele muşcaseră din tencuială sau din vreo mobilă.Moşul era în picioare plimbându-se graţios cu o crăticioară în mână. Un vecin mai vânjos l-a placat ca la rugby şi l-a scos din apartament, un altul a stins luminile. Televizorul a rămas urlând.

Tot din prima parte a romanului sunt şi elemente din copilăria personajului principal, Stelian Munteanu (roman, 45, fost jurnalist, editor de carte la Trident, colaborează la revista Flacăra, aventurier şi acuzat de prieteni că este afemeiat. Iubitul Sofiei (1,78, şaten închis cu fire albe, ochi verzi, tuns scurt. Uneori are mustaţă.), citat din Lista de personaje principale), posibile elemente biografice ale autorului. Redarea lor este mult prea fidelă şi mult prea intimă ca să mă conducă spre altă direcţie.

A venit cutremurul din ’77 care a avariat grav blocul cel nou din Pantelmon, cu pereţii prăbuşiţi la dormitoare, acolo unde ar fi trebuit să fie paturile, noroc că nu mutaserăm.

Totuşi, cele mai captivante momente ale romanului nu sunt cele în care este deconspirat autorul falsului asasinat, ci aspecte ale vieţii militare din anul 1986, ce se petrec înBuzău. Doar un citat în acest sens:

În dormitorul lung nu mai sunt ciorapi decoloraţi şi cârpiţi, spânzuraţi pe sfori şi nu mai pute a salam cu soia combinat cu picioare nespălate şi vânturi puturoase de la salata de varză cu iahnie de fasole.

Autorul cunoaşte foarte bine armamentul militar, dovedind că a avut o bună documentare în ceea ce priveşte armele de foc.

Încă ceva interesant de menţionat este şi plimbarea continuă prin Europa a personajelor, dar şi urma aproape invizibilă pe care o lasă personajul-cheie din punctul meu de vedere, rusul Mihail (Mişa) Sergheevici Puşkin, fost FSB KGB şi poate MI6, după cum chiar autorul ni-l prezintă în lista de personaje principale. Călătorim prin Viena, Londra, Copenhaga, dar şi prin Bucureşti,Iaşi sau Telega.

Acum voi puncta şi punctele slabe ale cărţii, pentru că ele sunt evidente. Dacă prima parte este construită cu o mână prozator sigură, a doua  este pe alocuri plictisitoare şi clişeică. Dialoguri sterile, între personajul principal şi iubita lui de la Londra, însoţite de prea multe bomboane cu lichior, coincidenţele facile de tipul omul potrivit la locul potrivit, obsesia vizavi de Stieg Larsson, care apare de două ori în roman, a cărui dispariţie este considerată motivul exploziei numărului de cărţi vândute. La asta se adaugă o ipoteză conform căreia autorul suedez ar fi fost ucis.

Totuşi, rămân cu ceva din aceasta carte, şi anume un citat legat tot de evenimentele din decembrie 1989. Ţin minte că am văzut şi un negru urlând Jos Dictatorul! Şi arătând V-ul victoriei. Probabil, vreun student străin. Libertatea frenetică este contagioasă…Indiferent de naţiune.

Doar nu credeaţi că am să vă povestesc romanul sau că vă voi prezenta în amănunt vreun personaj. Am folosit o cheie de 8, nu una de 16.

Privită din perspectiva decembristă, Uciceţi generalul e o carte credibilă.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under recenzii de carte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s