publicitate & dragoste neîmplinită


Titlu: 13.99 lei (original 99 francs)
Autor: Frédéric Beigbeder
Editura: Trei
Anul apariției: 2011
Număr de pagini: 270
Preț estimativ: 14 lei
Traducător: Marie-Jeanne Vasiloiu

Prenumele meu este Octave şi mă îmbrac de la APC. Lucrez în publicitate: ei da, poluez universal. Sunt tipul care vă vinde rahat. Ăla de vă face să visaţi la lucruri pe care nu o să le aveţi niciodată. Cer veşnic albastru, gagici care nu-s niciodată nasoale, o fericire perfectă, retuşată în Photoshop. Imagini bibilite, muzică ultimul răcnet. CÂnd veţi reuşi, economisind la sânge, să vp trageţi maşina visurilor voastre, cea pe care am promovat-o în ultima mea campanie, eu o voi fi trecut deja demodate. (…) Vă droghez cu noutatea, iar avantajul noutăţii este că niciodată nu rămâne nouă.

Oare acest anunţ ar trebui postat în faţa oricărui supermarket în care intrăm? Oare un mesaj dintr-o carte mai poate avea astăzi impact asupra unui om obişnuit?
Această carte, aparent una superficială, scrisă poate pentru a face bani, creează senzaţia de deja-vu, care de cele mai multe ori mă deranjează. Aici, surprinzător acest lucru nu se petrece.

la finala Cupei Mondiale, nu Franţa a bătut Brazilia, ci Adidas a bătut-o pe Nike. (între timp Nike a înghiţit şi Franţa, însă Franţa nu va mai înghiţi curând naţionala carioca.

Ceea ce le conferă atâta aroganţă comunicatorilor bronzaţi e certitudinea că sunt la adăpost: se tem mai mult de crahurile bursiere decât de crash-urile aeriene. (vezi cine au fost cei care au murit la accidentul de la Smolensk 2010/ latura profetică a lui Beigbeder?! )

Cunoaşteţi diferenţa dintre bogaţi şi săraci? Săracii vând droguri pentru ca să-şi cumpere Nike, iar bogaţii vând Nike pentru ca să-şi cumpere droguri. (Literatura Mileniului al III-lea poate fi deci denumită deci Literatura încălţată cu Nike).

Ce este fericirea? Este nisipul alb, cerul albastru, apa sărată. Apă, Aer, Viaţă, cum zicea Perrier. Fericirea înseamnă să intri într-un afiş Perrier, să devii o reclamă pentru Pacific, cu faimoasa urmă de picior gol ieşită din mare, care se evaporă imediat de pe pontonul fierbinte. (câţi nu am câzut măcar o dată în această capcană, câţi nu cădem de fiecare dată în această capcană?)

Beigbeder creionează un personaj aparent imposibil. Un romantic incurabil, un consumator de zăpadă, un individ care conştientizează răul pe care îl face publicitatea omenirii, fiind subtitutul războiului rece.

Pentru a aduce omenirea în sclavie, publicitatea a ales surdina, supleţea, persuasiunea. Trăim în primul sistem de exploatare a omului de către om, împotriva căruia până şi libertatea este neputincioasă. În schimb, el mizează totul pe libertate, asta e cea mai mare găselniţă a lui. Orice critică îi conferă rolul pozitiv, orice pamflet întăreşte iluzia toleranţei sale mieroase. Vă supune cu eleganţă. Totul e îngăduit, nimeni nu vine să te pocăiască dacă dai totul cu cracii-n sus. Sistemul şi-a atins scopul: însăşi nesupunerea a ajuns o formă de supunere.

Pe lângă tema publicităţii, romanul numit în varianta originală 99 de francs este şi o carte despre dragostea neîmplânită. Octave transformă pasiunea pentru o prostituată în soluţia pentru a o uita pe fosta lui iubită, care între timp a şi născut un copil.

Dragostea nu are nimic de-a face cu inima, acest organ respingător, un soi de pompă, gâlgâind de sânge. Dragostea îţi strânge mai întâi plămânii. N-ar trebui să spunem mi s-a frânt inima, ci mi s-au înnăbuşit plămânii. Plămânul este organul cel mai romantic: toţi amanţii se pricopsesc cu o tuberculoză; nu e o întâmplare că Cehov, D.H. Lawrence, Frederic Chopin, George Orwell (…) au murit din pricina acestei boli. (…) Mai mult, aflaţi că Dama cu Camelii nu a decedat în urma unui infarct miocardic; această pedeapsă este rezervată ariviştilor stresaţi, nu sentimentalilor fără leac.

De ce romantismul ne face să fim atât de stânjeniţi? Ne e ruşine de emoţiile noastre. Ne ferim de patos ca de ciumă. Nu este de dorit glorificarea uscăciunii. (Aici subscriu 100%.)
Când o femeie însărcinată se sinucide, asta înseamnă doi morţi cu preţul unuia singur, ca la promoţiile de detergenţi. (Aici cele două teme enunţate sunt exprimate în cel mai cinic mod cu putinţă / ne place place place).

În final, motivul pentru care nu am ajuns eu copywriter, prin referinţa din Cioran. După referinţa din Eliade a lui Pascal Bruckner, a fost o a doua surpriză la întâlnirea cu francezii contemporani.

Când Cioran scria: Visez o lume în care ţi-ai da viaţa pentru o virgulă, bănuia oare că vorbeşte de lumea copywriterilor?

Advertisements

1 Comment

Filed under recenzii de carte

One response to “publicitate & dragoste neîmplinită

  1. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s