un poem de Sorin Catarig


Locuință pentru toate comoditățile sau despre folosirea prea insistentă a telefonului -fragment

Tractorul cel vechi l-am demontat bucată cu bucată
cu mâinile mele și apoi l-am închis în hambar
observați numai roțile cele mari îmbrăcate în cauciuc cum zdrobesc
bulgări de pământ
fără să se simtă
merge la fel de lin ca un automobil
și să știți că motorul oricând îl pot porni
totul funționează perfect, dar eu l-am pus deoparte anume
ca să nu-l poată găsi ăștia
și chiar dacă îl găsesc nu e nicio problemă fiindcă tot nu se pricep
tot nu știu nimic
uită-te numai la degetele lor cu unghii scurte tăiate în carne
desigur numai eu îl pot face la loc așa cum a fost el
pe vremuri
pentru că am învățat locul fiecărui șurub
al fiecărui arculeț chiar dacă vi se pare
că nimeni nu-i poate da de capăt
singur eu pot face ca lucrul să meargă ca uns
mă feresc desigur din cauză că noi ne adunăm aici duminica
dar prea puțini își dau seama pentru ce
lăsăm ușile întredeschise, dulapurile pline de praf
firimiturile de pe mese nestrânse cu zilele
scaunele ridicate deasupra
și doar câte un copil plângând încetișor într-un colț
totul e perfect aranjat
adulții au plecat în grabă
cenușa din sobă e caldă încă, pe trepte, urme de pași
puțină muzică în surdină
și cam atât.

din volumul, Frigul ca remediu pentru bărbații singuri, Casa de Editură Max Blecher, 2011

Advertisements

Leave a comment

Filed under poezie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s