Simplu, Mishima


Autor: Yukio Mishima
Titlu: Tumultul valurilor
Editura: Humanitas Fiction
Anul: 2010 (ediţia originală 1954)
Nr. de pag.: 187
preţ: 27 RON
Traducător: Andreea Sion

Mishima este unul dintre acele genii care se nasc o dată la trei sute de ani. În ceea ce privește talentul, îmi este mult superior. Sunt cuvintele nobelatului Yasunari Kawabata, dovada unei modestii pe care, cu greu o putem găsi în încrâncenatul Occident, fie că e vorba de Europa sau de Statele Unite.

Avem de a face cu o poveste de dragoste aproape clasică, aproape arhetipală, cu o insulă niponă care, după Al Doilea Război Mondial, reușește să își păstreze naturalețea și armonia cu natura. Povestea de dragoste, până a ajunge la desăvârșire, este supusă tuturor factorilor de presiune posibili: invidia umană, răutatea, egoismul patriarhal, bârfa etc.

Se simțea în deplină armonie cu natura bogată care-l înconjura. Când respira adânc, ceva nevăzut, zămislit de natură pătrundea adânc în trup. Când asculta freamătul mării, simțea că acea melodie a valurilor uriașe era una cu clocotul tineresc al sângelui care-i curgea prin vine. În viața lui de zi cu zi, Shinji nu simțise vreodată lipsa muzicii, cu siguranță pentru că natura însăși îi împlinea această nevoie. /pentru bucureșteni, muzica vine din winamp, dacă nu de la vecinul de deasupra/

Dragostea dintre Hatsue și Shinji este descrisă, în mod natural, cu elemente de romantism, care însă nu au nimic în comun cu desuetul, fiind o adevărată sărbătoare pentru cititor.

În fața lui era o fată goală, aplecată înainte, uscându-și cămașI cămașa de corp albă. O ținea aproape de flăcări, cu ambele mâini, șI partea de sus a trupului îi era complet descoperită. Când s-a dumirit că nu era un vis, într-o clipă de șiretenie, Shinji s-a gândit să se prefacă adormit în continuare și s-o urmărească pe furiș, printer genele mijite. Dar trupul lui Hatsue era prea frumos pentru a fi privit doar așa, pe nemișcate.

Când lumea insulară, pe care o putem numi și rurală, ia contact cu lumea urbană japoneză, au loc episoade la început amuzante, care cu timpul sunt integrate spațiului marilor orașe. Putem afirma că Mishima reușește să îmbine cele două planuri fără a da naștere la imixtiuni nedorite.

În prima seară la Kyoto, am fost lăsați liberi și ne-am dus la un cinematograf mare din apropiere, So-yan, Katsu-yan șI cu mine. Era foarte frumos, ca un palat. Dar scaunele erau înguste șI tari, de parcă stăteam pe-o prăjină. Ne dureau fundurile și nu ne găseam locul. Un om din spatele nostrum a țipat la noi.: Jos! ‘Jos! Așezați-vă!’ Ce-o fi vrând , că doar suntem așezați, ne-am gândit noi, dar el ne-a explicat, imediat: De fapt, erau ridicate și, dacă le dădeai  în jos, se făceau scaune de-adevăratelea. Ne-am pus mâinile-n capde rușine. Pe urmă le-am dezvoit și erau moi și pufoase, de putea ședea și împăratul pe ele. M-am gândit că aș vrea s-o așez și pe mama o dată pe așa un scaun.

Un personaj interesant este tatăl lui Hatsue, care reprezintă un model pentru societatea japoneză de secol 19, dar care tinde a deveni perimat în fața modernității și a noilor tendințe antropologice.

Terukichi întruchipa pe drept cuvânt truda, voința și ambiția întregii insule. Plin de vigoare oarecum necioplită a omului care se îmbogățise pornind de la nimic, se încăpățânase  mereu să nu accepte nici o funcție oficială în sat, câștigând astfel și mai mult respectul sătenilor.

Există două elemente care scot povestea din zona,  să o numim romantică, și o plasează într-o sferă modernă sau chiar post-modernă. Prima dintre ele se referă la  anti-legenda insulei, care iese din template-ul legendei unei insule.

În orice caz, demult, un prinț dintr-o țară îndepărtată s-a urcat pe o corabie de aur și a ajuns pe insula Utajima. Prințul a luat de naevastă o fată din partea locului și, când a murit, a fost îngropat cu mare cinst, într-un tumul. Nu s-a  păstrat nicio poveste despre viața lui, nu i s-a pus în seamă nici una dintre acele întâmplări. Cutremurătoare care iau amploare oe măsură ce sunt transmise mai departe și creează o imagine legendară… Presupunând că legendele se nasc din fapte adevărate, tăcerea care învăluie figura prințului e mărturia unui trai fericit și lipsit de evenimente. Poate că a fost o ființă celestă, coborâtă pe un tărâm necunoscut. Poate că și-a dus viața pământească neștiut de lume, înconjurat de fericire și de binecuvântarea zeilor. Poate de aceea rămășițele lui au fost îngropate în tumulul ce se ridica deasupra frumoasei plaje de la Gori și a stâncii Hachijo-ga-shima, nelăsând în urmă nicio poveste.

Ca orice mare autor, Yukio Mishima este și poet. Mai jos, aveți o mostră din poezia pe care am întâlnit-o în Tumultul Valurilor.

Când îmbătrâneau, florile lor păreau niște capete ciufulite abia trezite din somn, însă acum își înălțau petalele senzuale, albe și puternice, pe cerul de cobalt.

Mergând pe aceeași notă, romantică, Mishima face una dintre cele mai frumoase descrieri pentru sâni.

Când a văzut sânii fetei, a înțeles de ce cleveteala despre ea șI fiul său se stinsese de la sine, cu timpul. Odată ce-i vedea, nicio femei nu se mai putea îndoi: erau ai unei fete care nu cunoscuse bărbatul. Abia îmbobociți, te făceau să te gândești cât de frumoși vor fi când vor înflori de-a binelea. Între cele două mici coline pe care se înălțâa câte  câte-un mugur trandafiriu, se întindea o vale, arsă de soare, dar fără să-și fi pierdut ceva din delicatețea, netezimea sau prospețimea pielii, amintind de o primăvară timpurie. Sânii fetei se dezvoltaseră în pas cu restul trupului și  nu erau mici, dar lăsau să se ghicească o oarecare duritate, de parcă rămăseseră la hotarul somnului, gata să se trezească la cea mai mică atingere de pană sau adiere de vânt.

Al doilea motiv, care scoate povestea de dragoste din zona romantică, dar și din zona romanțioasă este propoziția din final. Se pare, că nu întotdeauna un happy-end este exclusiv meritul marii iubiri a celor doi protagoniști. Una dintre muncile lui Hercule, tradusă aici într-o aventură pe mare, în care, Shinji, protagonistul romanului își riscă viața în mod inconștient devine laitmotivul împlinirii celor doi îndrăgostiți. Misogin, sau cum?

El știa bine că trecuse încercarea numai prin propriile-i puteri.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under recenzii de carte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s