Felix Nicolau despre Rock în Praga


Din postfața cărții:

Adela lui Ibrăileanu îşi dezmorţeşte picioruşele şi urcă pe scena rock. Aici îşi dă seama că e o nouă Adelă, kafkiană, fumegândă, când delicată, când plată. Femeia ideală există, însă poetul e atât de subtil – probabil cel mai subtil din ultimii ani –, încât ea nu mai ştie cum să-l ia. O zăpăceşte – de la tenis, la fotbal, apoi brusc la ploile din Macedonia şi la versuri din melodii rock. Şi o ironie de-a dreptul genială, placată cu nostalgie culturală, ba chiar şi cu melancolie. De-a dreptul seducătoare o asemenea artă nici prea artificială, nici prea de stadion. Cu un metabolism excepţional, poezia lui Andrei Zbîrnea ronţăie prezentul şi istoria, fără să acumuleze pic de celulită verbală pe şolduri. Ba mai mult, poetul e capabil să scrie zeci de pagini pe o temă cu variaţiuni fără să devină monocord, plicticos. N-aş fi crezut să mai fie posibil aşa-ceva după atâtea experimente obosite. Vine o poezie nouă, pe un cal aprig şi de rasă.

Advertisements

Leave a comment

Filed under aprecieri critice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s