pessoa/alvaro de campos


***

Începe să fie miezul nopții și să se așeze o tihnă
Pe toate lucrurile suprapuse,
Pe diversele etaje ale acumulării vieții…

Nu s-a mai cântat nici la pianul de la etajul trei…
Nu se mai aud nici pașii de la etajul doi…
Iar la parter radioul a tăcut și el…

Totul va adormi…

Eu rămân singur cu întreg universul.
Nu vreau nici să mă duc la fereastră:
Dacă privesc, peste tot sunt stele!
Ce mari tăceri majore se află în înălțimi!
Și cât de anticitadin este cerul!

Ceva mai devreme, retras,
În interiorul unei dorințe de a nu fi retras,
Ascultam temător zgomotele străzii…
Un automobil! -foarte rapid!-

Cele două perechi de pași conversează îmi vorbesc…
POcnetul brusc al unei porți închizându-se îmi face rău…

Totul va dormi…

Numai eu veghez, ascultând somnolent,
Așteptând
Ceva înainte să adorm…
Ceva…

9/8/1934 (traducere Dinu Flămând, editura Humanitas Fiction,Fernando Pessoa, Opera Poetică 2011)

Advertisements

Leave a comment

Filed under rubrica poetică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s