câteva zile însoțit de pavese (I)


PEISAJ (IV)

Cei doi bărbați fumează pe mal. Femeia care înoată fără a tăia apa, nu vede decât verdele din orizontul ei îngust. Între cer și plante se întinde apa prin care lunecă femeia fără corp. Pe cer se așează norii ca încremeniți. Fumul se oprește în aer.

Sub răcoarea apei e iarbă. Femeia trece suspendată prin ea; noi însă iarba verde o strivim cu trupul. Nu mai de-a lungul apei altă greutate. Noi singuri simțim țărâna. Poate trupul ei lungit, cufundat, simte cum nesățiosul frig îi soarbe căldura membrelor scăldate în soare și o topește de vie în verdele nemișcat. capul ei nu se mișcă.

Era întinsă și ea, unde iarba e plecată. Chipul ei pe jumătate ascuns se odihnea pe braț și privea în iarbă. Nimeni nu sufla. Mai stăruie în aer acel prim clipocit cu care a întâmpinat-o apa. deasupra noastră stăruie fumul. Acum a ajuns la mal și ne vorbește, corpul ei înnegrit ce picură răsare dintre trunchiuri. Glasul ei este unicul sunet ce se aude deasupra apei -răgușit și limpede, este glasul dintâi.

Ne gândim lungiți pe mal, la acel verde mai întunecat și mai răcoros în care i s-a cufundat trupul. Apoi, unul dintre noi se aruncă sfredelind apa și traversează, descoperindu-și umerii când își întinde brațele înspumate, verdele nemișcat.

(Traducere: Mara Chirițescu, Humanitas, Cesare Pavese, Poezii, 2008)

Advertisements

Leave a comment

Filed under rubrica poetică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s