un ombladon (mult) mai sentimental



Titlu: Autoportret gol pușcă (poeme despre ciute nebune)

EdituraHerg Benet

Anul apariției: 2012

Număr de pagini: 155

Preț estimativ: 20 lei

Cosmin Dodoc joacă un rol la care mulți tânjesc, dar pe care nimeni nu și-l asumă, acela de ombladon al poeziei autohtone. Aceasta nu e decât o primă abordare, căci volumul necesită o privire mult mai atentă.

Ca fin observator al socialului, Dodoc ne oferă imagini deja consacrate, dar reinterpretate. Balcanismul nu ocolește nici poemele din acest volum.

într-o lume în care la priveghi se joacă rummy

iar la nuntă se gătesc colive și sarmale cu mămăliguță

(cheri – fără hyppi, jim morrison și shot-uri, p. 12)

 

Dodoc oscilează între momentele de hip-hop poetic precum: moartea va fi un poem exact ca acesta/ înțeles de unii și blamat de alții/ eu nu voi mai fi cosmin dodoc voi nu veți mai fi voi (cheri – fără hyppi, jim morrison și shot-uri, p.14) și un lirism de o frumusețe aproape brutală: recunoaște că ai scuipa extazul ca pe o coajă de sămânță dacă m-aș retrage într-o pivniță unde să reduc amintirile la tine (du-te dracului femeie, p.17)

Ceea ce-l separă pe Cosmin Dodoc de Ombladon este un cult accentuat al femeii, femeie care, spune autorul, se iubește din genunchi/ca o rugăciune. (femeia se iubește din genunchi, ca o rugăciune, p.22)

Măștile lui Cosmin Dodoc nu se opresc aici. Avem un Cosmin nostalgic și naiv care murdărește pantalonii cu petale de pink floyd (poezie de dragoste fără început și sfârșit, p.30), un Cosmin venit parcă din generația beat americană, care nu scuipă, nu înjură, nu perfectează contracte de închiriere pentru trupuri umane (omul-ghicitoare, p.127), un Cosmin conectat la divinitate prin ultimele gadget-uri și care negocia un telefon cu taxă inversă cu Dumnezeu. (instrucție virtuală cu voi, p.104).

Cel mai frumos contrast al acestei cărți se creează între atitudinea de tip thrash-metal (Slayer, Megadeth, Kreator etc.) și cultul pentru Gellu Naum. Avem de a face cu o agresivitate aparent gratuită căreia i se opune imaginea Zenobiei văzută de Cosmin Dodoc.

 

eu sunt marele mort între morți

eu sunt marele mort între morți

 mă căiesc sub fuste de femeie

mă căiesc sub fuste de femeie

 dumnezeul dumnezeilor sunt eu

dumnezeul dumnezeilor sunt eu

 you son of a bitch

you son of a bitch

(spovedanie, p.49)  

 

pe zidul pe care te-ai aruncat

a rămas doar colțul închipuitei tale făpturi

ce înțeapă până la sânge

cărămizile moarte din care te construiesc în fiecare seară

(zenobia (2), p. 41)

Advertisements

Leave a comment

Filed under recenzii de carte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s