luigi pirandello spune


Și spun că, în timp ce natura nu are altă casă decât vizuina și peștera, societatea construiește case, iar omul când iese dintr-o casă construită, unde deja nu mai trăiește într-un mod natural, intrând în relații cu semenii săi, se construiește și el, iată; se prezintă nu așa cum e, ci așa cum crede că trebuie să fie sau poate să fie, adică într-o construcție adaptată raporturilor pe care fiecare crede că le poate contracta cu ceilalți. În adânc, pe urmă, adică înăuntrul construcțiilor noastre, puse la vedere, rămân ascunse bine,după jaluzele și obloane, gândurile noastre cele mai intime, sentimentele noastre cele mai secrete. dar din când în când, uite, simțim că ne sufocăm; ne învinge nevoia puternică de a deschide larg jaluzele și obloanele pentru a striga afară. în fața tuturor, gândurile noastre, sentimentele noastre ținute atâta vreme ascunse și secrete. (Caietele lui Serafino Gubbio. Operator, p. 77, editura Univers, 2008, ediția originală 1916, 1925)

Advertisements

Leave a comment

Filed under citate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s