Monthly Archives: October 2015

Corina Bernic în dialog cu Andrei Zbîrnea – fragment


Andrei Zbîrnea: Î n câte stații oprește de obicei trenul tău? Și cu ce diferă o stație poetică de o altă stație poetică?
Corina Bernic:  E greu de răspuns. În general oprește în Europa, în orașe în care am început să mă simt ca acasă. Am răspuns și în alte interviuri la întrebarea unde locuiești tu de fapt. Și mi-e greu să răspund la această întrebare. Pot să spun că locuiesc parțial la Berlin, parțial la București, parțial la Iași. Acum va urma parțial și Baia Mare, probabil parțial și Cluj din când în când. Mi-e greu să le numesc stații poetice, eu fug de cuvinte de genul ăsta, care au o încărcătură puternică, poetică. Aș zice stații pur și simplu și dacă cumva îmi vine să scriu, mă apuc și scriu dacă este și timp. Dar nu mă gândesc exact că mă duc în acel oraș ca să scriu un număr de texte pentru volumul X. Niciodată nu mi s-a întâmplat asta. În câte stații? Habar n-am. Unde mă duc viața și proiectele, unde am cu cine să lucrez, unde sunt oameni OK, unde mă așteaptă o echipă să continuăm sau să începem un proiect nou.
AZ: Dar buletinul unde l-ai făcut?
CB: Buletinul e de București.
AZ: Cătălina Bălan scria în Observator Cultural despre cel de-al doilea volum al tău, Stații (Pandora M, 2014). Corina Bernic îşi ia cu ea liniştea în lungile sale călătorii, în care singurătatea reprezintă un partener nepretenţios şi agreabil: „Ai linişte/ atunci cînd îţi şuieră/ direct prin inimă/ trenurile de acasă“. Liniştea şi resemnarea sînt ţinute în frîu, bine strunite.(http://www.observatorcultural.ro/Poezia-Corinei-Bernic.-Distanta-de-la-Casa-scarilor-la-Statii*articleID_31640-articles_details.html). Cum reușești să împaci liniștea cu singurătatea în peregrinările tale? Pot să le numesc peregrinări, nu?
CB: Da, un soi de pelerini urbani sau pelerini de secol XXI suntem cu toții. N-aș zice singurătate. E cumva vorba despre liniștea drumului. Când merg prin țară, merg foarte mult cu trenul și e foarte plăcut. Și mie îmi place să lucrez și să scriu în timpul călătoriei. N-aș vorbi de singurătate pentru că îmi place să spun și să cred că sunt un om care are destul de mulți prieteni și oameni alături. Țin legătura și cu oamenii care nu mai sunt în țară. Unii sunt la Oxford, alții la New York, în America de Sud sau în Noua Zeelandă. Bineînțeles că mă simt uneori singură, dar e vorba aceea When you take the road, you take this with you. E acel bagaj obligatoriu cumva. Liniște și singurătate… știi, eu sunt în general un om destul de agitat și plin de energie, încerc să-mi educ liniștea și calmul. E un soi de exercițiu…
AZ: Ascetism…
CB: N-aș zice așa, nu exagerez, nu. Mă educ să fiu mai calmă și să am răbdare să am liniște, să nu încerc și să nu vreau totul deodată. Asta poate să însemne că mă maturizez în sfârșit.
AZ: Putem să trasăm o bandă galbenă și să punem un citat din Corina Bernic, pe care să-l postăm pe Facebook. Corina Bernic: Mă educ să fiu mai liniștită.
CB: Da (râde). Încerc să-mi educ propria liniște.

Inverviul integral va apărea în numărul următoral  Revistei Conta de la Piatra Neamț.

sursa foto: http://www.viorelilisoi.ro/wp-content/uploads/2015/09/004-1024×682.jpg

Leave a comment

Filed under rock (în)terviu Praga