Category Archives: poezie

variațiune


Poete, nu ai dreptul la viaţă decât dacă
atingi cu cotul moartea;
și n-ai dreptul la aer decât dacă învingi
pârjolul;
la apă nu ai dreptul decât dacă-nblânzești
înecul.
(Alain Bosquet – Poetului)

încă o dimineață în care somnul îți este tulburat
există tot felul de indivizi mai mult sau mai puțin raționali
care vorbesc despre violență și copii altora la ora 8 AM
și asta nu e totul                 dacă povestea s-ar sfârși aici
poetul din poemul lui alain bosquet
trecut prin pârjol și înec
cu o experiență de viață impresionantă
s-ar sinucide la ora 9 AM.

Leave a comment

Filed under poezie

Orient Express


în tot acest timp

de la breivik încoace

scena s-a schimbat radical

ca şi cum aş privi oamenii

cu alţi ochi

aproape sinistru

 

niciodată împăcat cu măştile

pe care le port

în piaţa publică

niciodată la timp

pentru propria piesă

(din ciclul atelier. șantier. renovări)

03.11.2012

Leave a comment

Filed under poezie

bustul lui leonid brezhnev


de obicei tramvaiul 25
e o simfonie de izuri periferice
boschetari mame cu copii alaptându-i același cimitir evreiesc
pe chipul lor ceaușescu sapă și acum

există și tramvaie în care
cerșetori discută cu bustul lui leonid brezhnev
de la egal la egal
ca într-un fel de biserică universală

(cred că) era un filosof spaniol
jose ortega y gasset
căruia nu îi plăceau deloc masele

or reluarea acestui tablou-tramvai
de bruegel cel bătrân
nu ne scoate nicidecum din letargie

sursa foto aici

cu italic: bucată de vers din Ciprian Măceșaru

Leave a comment

Filed under poezie

purpuriu de federico garcia lorca la BNR


Un cântec care să meargă în inima lucrurilor/și-n sufletul vântului să se coboare/pentru odihnă în veselia/inimii nemuritoare (cântece noi)

Ascultă, fiul meu, tăcerea/E o tăcere unduită,/o tăcere/în care alunecă văi și ecouri/și care frunțile-nclină/
încet, spre ţărână (Tăcerea)

Mort în uliţă s-a prăbuşit/cu pieptul străpuns de cuţit/şi nimeni nu-l cunoştea (Pe negândite)

Pe cerul negru/fulgere galbene (Tânguirea morţii)

Copiii pe mal ţes şi cântă/dezamăgirile lumii/în jurul trăsurilor vechi/pierduți în înserare (San Rafael(Cordoba))

din Carte de Poeme editura Helicon, 1994

Leave a comment

Filed under poezie

poem exerciţiu (atelier) – despre lucruri (im)posibile şi alţi demoni


(şi) pentru că nimic nu este imposibil
şi pentru că nina berberova şi-a publicat primul roman volum, Acompaniatoarea, în 1985, la 84 de ani, îţi spun că nimic nu e imposibil în poezie.
şi nu ar trebui să priveşti poezia ca pe ceva metafizic, ori sacru. poezia nu va fi niciodată tabu nici măcar în fața islamului (vezi versetele satanice și prigoana lui rushdie)
poezia e exact ce vrea ea să fie. odată eliberată în lume, poezia își câștiga propria cutie neagră.

magda, să o luăm altfel.
poezia e tudor pictând patru ore într-o sâmbătă dimineața, poezia ești tu gândindu-te la tudor plecat în excursie,
poezia e ciprian, care nu știe pe unde va scoate cămașa cu antologiile IDC.
poezia este și tudor, peste șapte ani stând la o terasă cu prima lui prietenă, sorbind dintr-un caffe late.
poezia nu e nici dacică, nici romană, nu e nici măcar rodul multiculturalismului pe care îl blama breivik.

poezia e cam tot ce vrei tu să fie și

pentru că nimic nu este imposibil…

13.10.2012

Leave a comment

Filed under poezie

VII- 8,3 grade pe scara mercalli


m-am trezit fără să mai înțeleg nimic
lance armstrong rămăsese fără cele șapte tururi ale franței
anders behring breivik fusese condamnat la douăzeci și unu de ani de închisoare
totul în mintea mea era un en passant venit într-un moment nepotrivit

mă simțeam ca și cum aș fi căzut dincolo de caldărâm
acolo unde
marea roșie
găzduia finala olimpică la înot sincron.
Sharm el Sheikh 2024
24 august 2012

Leave a comment

Filed under poezie

VI. autoportret


sursa foto aici

nu gândi fiecare mișcare
nu încerca să prinzi mereu trenul potrivit la ora potrivită

eram în fața unui rembrandt
lângă mine treizeci de japonezi
nici măcar un aparat foto

câteodată e bine să analizezi trecutul
cum spun ei
să înveți din greșeli
să îți proiectezi mental
fiecare sunet în plus înseamnă moarte

sunt câteva idei care mă obsedează
nu există autoportrete proaste
ci doar unghiuri din care privim

Leave a comment

Filed under poezie