Tag Archives: andrei zbirnea

Corina Bernic în dialog cu Andrei Zbîrnea – fragment


Andrei Zbîrnea: Î n câte stații oprește de obicei trenul tău? Și cu ce diferă o stație poetică de o altă stație poetică?
Corina Bernic:  E greu de răspuns. În general oprește în Europa, în orașe în care am început să mă simt ca acasă. Am răspuns și în alte interviuri la întrebarea unde locuiești tu de fapt. Și mi-e greu să răspund la această întrebare. Pot să spun că locuiesc parțial la Berlin, parțial la București, parțial la Iași. Acum va urma parțial și Baia Mare, probabil parțial și Cluj din când în când. Mi-e greu să le numesc stații poetice, eu fug de cuvinte de genul ăsta, care au o încărcătură puternică, poetică. Aș zice stații pur și simplu și dacă cumva îmi vine să scriu, mă apuc și scriu dacă este și timp. Dar nu mă gândesc exact că mă duc în acel oraș ca să scriu un număr de texte pentru volumul X. Niciodată nu mi s-a întâmplat asta. În câte stații? Habar n-am. Unde mă duc viața și proiectele, unde am cu cine să lucrez, unde sunt oameni OK, unde mă așteaptă o echipă să continuăm sau să începem un proiect nou.
AZ: Dar buletinul unde l-ai făcut?
CB: Buletinul e de București.
AZ: Cătălina Bălan scria în Observator Cultural despre cel de-al doilea volum al tău, Stații (Pandora M, 2014). Corina Bernic îşi ia cu ea liniştea în lungile sale călătorii, în care singurătatea reprezintă un partener nepretenţios şi agreabil: „Ai linişte/ atunci cînd îţi şuieră/ direct prin inimă/ trenurile de acasă“. Liniştea şi resemnarea sînt ţinute în frîu, bine strunite.(http://www.observatorcultural.ro/Poezia-Corinei-Bernic.-Distanta-de-la-Casa-scarilor-la-Statii*articleID_31640-articles_details.html). Cum reușești să împaci liniștea cu singurătatea în peregrinările tale? Pot să le numesc peregrinări, nu?
CB: Da, un soi de pelerini urbani sau pelerini de secol XXI suntem cu toții. N-aș zice singurătate. E cumva vorba despre liniștea drumului. Când merg prin țară, merg foarte mult cu trenul și e foarte plăcut. Și mie îmi place să lucrez și să scriu în timpul călătoriei. N-aș vorbi de singurătate pentru că îmi place să spun și să cred că sunt un om care are destul de mulți prieteni și oameni alături. Țin legătura și cu oamenii care nu mai sunt în țară. Unii sunt la Oxford, alții la New York, în America de Sud sau în Noua Zeelandă. Bineînțeles că mă simt uneori singură, dar e vorba aceea When you take the road, you take this with you. E acel bagaj obligatoriu cumva. Liniște și singurătate… știi, eu sunt în general un om destul de agitat și plin de energie, încerc să-mi educ liniștea și calmul. E un soi de exercițiu…
AZ: Ascetism…
CB: N-aș zice așa, nu exagerez, nu. Mă educ să fiu mai calmă și să am răbdare să am liniște, să nu încerc și să nu vreau totul deodată. Asta poate să însemne că mă maturizez în sfârșit.
AZ: Putem să trasăm o bandă galbenă și să punem un citat din Corina Bernic, pe care să-l postăm pe Facebook. Corina Bernic: Mă educ să fiu mai liniștită.
CB: Da (râde). Încerc să-mi educ propria liniște.

Inverviul integral va apărea în numărul următoral  Revistei Conta de la Piatra Neamț.

sursa foto: http://www.viorelilisoi.ro/wp-content/uploads/2015/09/004-1024×682.jpg

Leave a comment

Filed under rock (în)terviu Praga

VII- 8,3 grade pe scara mercalli


m-am trezit fără să mai înțeleg nimic
lance armstrong rămăsese fără cele șapte tururi ale franței
anders behring breivik fusese condamnat la douăzeci și unu de ani de închisoare
totul în mintea mea era un en passant venit într-un moment nepotrivit

mă simțeam ca și cum aș fi căzut dincolo de caldărâm
acolo unde
marea roșie
găzduia finala olimpică la înot sincron.
Sharm el Sheikh 2024
24 august 2012

Leave a comment

Filed under poezie

VI. autoportret


sursa foto aici

nu gândi fiecare mișcare
nu încerca să prinzi mereu trenul potrivit la ora potrivită

eram în fața unui rembrandt
lângă mine treizeci de japonezi
nici măcar un aparat foto

câteodată e bine să analizezi trecutul
cum spun ei
să înveți din greșeli
să îți proiectezi mental
fiecare sunet în plus înseamnă moarte

sunt câteva idei care mă obsedează
nu există autoportrete proaste
ci doar unghiuri din care privim

Leave a comment

Filed under poezie

O recenzie de Ioana Miron


Andrei Zbîrnea promite

Andrei Zbârnea promite. Promite Rock în Praga în poezia română contemporană. Titlul volumului mă trimite în mod automat către spiritul boem, praghez, în care muzica reprezintă un pilon fundamental, ilustrativ, volumul său fiind o adevărată performanţă lirică. Adela, Rock şi Iederă, aceste trei părţi ale întregului Rock în Praga conturează suflul poetic al lui Andrei Zbârnea, plasându-l în categoria vocilor aparte din poezia română contemporană.

Adela este de fapt Sânzâiana, iar acest personaj este reinventat şi reconturat într-o manieră originală. Versuri precum ,,știu că nu vorbești româna, dar oricum îţi scriu”, ,,renunţasem la o invitaţie la teatrul naţional din partea unor fanatici religioși pentru a te întâlni. ultimii bani, suveniruri pentru cei de acasă. și tu, tu Adela, tuAdela tuAdela”, ,,erai pur și simplu Adela, de aceea nici măcar nu m-am chinuit să îţi reţin numele. rămâne între noi, aveţi niște nume foarte complicate”, toate aceste versuri subliniază ideea că personajul central feminin, din această primă parte a volumului este o fantoşă. Adela lui Garabet Ibrăileanu rămânea fetiţa candidă, timidă, pe cand Adela lui Andrei Zbîrnea devine un adevărat star rock pe scena pragheză.

În a doua parte a cărţii, Rock,  este de ajuns să apăs butonul play al întregului mecanism poetic, pentru ca ,,ascunși sub pânza de păianjen” să întâlneşti moartea pântecelor care ,,se despică în mii de bucăţi”. Acestă a doua parte conţine mottourile pieselor metal şi deci ne aflăm în faţa unui playlist…poetic! Să visăm în remix, să cauţi „pe youtube a feast of friends, doors, incearca sa fredonezi, oriunde te-ai afla.” Andrei Zbârnea ne propune o ,,terapie” prin rock şi poezie, faţă în faţă cu realitatea post douămiistă, când ,,osama killed obama”.

Ultima parte a volumului Rock în Praga este intitulată şerpuitor şi sugestiv Iederă. ,,în anglia iedera era considerată divinitatea feminină.” Iedera.este alcătuită din poeme scurte, compacte, care înglobează şi surprind, într-un mod fotografic realităţi, stări, obiecte, unde poetul este ascuns ,,între şinele prăfuite”, unde ,,tramvaiul este un vis catatonic.”

Putem parcurge Rock în Praga cu ,,paşi de rock and roll”, să aflăm cum arată un ,,child in time” şi ,,să găsim un alt nume/ pentru divinitatea feminină” sau ,,de ce iedera acoperă patul”.

PS: Doar luna aceasta, cartea poate fi cumpărată cu 5 lei de pe site-ul editurii.

Leave a comment

Filed under aprecieri critice

Ramona Hărșan despre Rock În Praga


Herg Benet Publishers, 2011

Volumul Rock în Praga marchează „debutul real (…) în poezie” al lui Andrei Zbîrnea – dacă numele ne sună cunoscut, este probabil din paginile revistei „SubCultura”, în cadrul căreia tânărul poet lucrează ca editor (și nu numai). Așadar, avem de a face cu un autor „proaspăt” în mai multe sensuri (chiar dacă și-a mai prezentat public parte din creații).  Mai multe în Revista Corpul T.

Leave a comment

Filed under aprecieri critice

Rock în Praga, nominalizat la debutul anului


 

Acest Top reprezintă o avanpremieră la cea de-a doua ediţie a Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie a anului 2011, care se va desfăşura pe 15 ianuarie 2012, de Ziua Culturii Naţionale, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti.
Limita de vârstă admisă: 35 de ani, exceptând categoria Cartea de Poezie a anului 2011. Votul este deschis până la 5 ianuarie 2012. Mai multe informaţii la pagina web: http://www.agentiadecarte.ro/2011/12/propuneri-pentru-top-gala-tinerilor-scriitori-cartea-de-poezie-a-anului-2011/.
Rock în Praga este nominalizată, alături de alte 19 titluri de proză și poezie, la categoria DEBUT.
Editura Herg Benet are 10 nominalizați, având o ascensiune deosebită în anul care aproape s-a scurs.
La votul popular, autorii HERG BENET, conduc la 4 din cele 5 categorii. La link-ul de mai sus, puteți vota cartea Rock în Praga.

5 Comments

Filed under anunţuri din zona literaturii

componența juriului IDC


Juriu

Anul acesta, la editia a II-a a Concursului literar, am decis sa beneficiem de calitatile pe care le au premiantii editiei precedente. Astfel, in juriul am cooptat 4 premianti care au raspuns afirmativ cererii noastre, intelegand nevoia de a se implica in proiectul cultural “Incubatorul de condeie”. Alaturi de ei s-au alaturat profesionistii din litere si comunicare.

Le multumim pentru incredere:

Andrei Zbîrnea, 

născut la 20.11.1986 în Urziceni,  este licenţiat al Facultăţii de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti. A publicat poezie în revistele Orizont Literar Contemporan, Subcultura și Tiuk!. A fost editor al revistei Subcultura (on-line şi tipărit). A susţinut mai multe lecturi, dintre care, cele mai importante sunt cele de la Cenaclul Marin Mincu şi de la Institutul Blecher. Rock în Pragaeste debutul real al lui Andrei în poezie. Blogulhttps://rockinpraga.wordpress.com/ este spaţiul virtual al autorului. 

Diferența dintre literatură și maculatură este ca diferența dintre atletism și patinaj artistic. Consider că sunt suficient de pregătit să observ această diferență și cred cu tărie că au rămas talente încă nedescoperite, care pot însemna ceva în literatura anilor ce vin. Cred în Incubatorul de condeie, pentru că e un proiect ambițios, pentru și întru literatură.

Oana Cristina Uţă,

n. 1983, Bucureşti. Scrie şi citeşte de la 6 ani, obligată fiind să-i citească basmele fraţilor Grimm surorii mai mici. În liceu se pierdea aproape lunar în Pădurea spânzuraţilor a lui Rebreanu ca mai târziu să-l ţină captiv în poşetă doar pe Mishima. Mergând astfel pe firul apei, îşi ia masterul în marketing, lucrează 4 ani în publicitate pentru ca în prezent să desluşească kanji ca studentă în anul 2 la japoneză. În 2010 participă şi câştigă la IDC, secţiunea proză scurtă iar din 2011 îşi îmbracă poveştile în plic în cadrul proiectului „Poveştiri fără filtru”.

“Incubatorul de condeie” (IDC) a fost primul concurs literar la care am participat şi pot spune că emoţia simţită în momentul trimiterii mailului cu înscrierea va fi probabil greu de egalat. O experienţă cu totul specială la care au contribuit în primul rând colegii de la atelierul IDC (A1-IDC) – Gena, Claudia, Manuela, Silvia, Catinca, Raluca, Decebal, Aurel, Rodica, Elada, Iordana – oameni pe care sunt mândră că i-am cunoscut şi care au transformat câteva ore dintr-o zi de sâmbătă în poezie, poveşti cu prunci şi văcuţe ce stăteau agăţate de un colţ de lună – toate cusute frumos de fumul ce ieşea atât de boem din ţigara lui Mario.

Editia a II-a a IDC vine într-o perioadă când din păcate tânăra generaţie dă dovadă de o inapetenţă pentru literatură, cărţi – lecturarea & înţelegerea lor, totusi eu aştept ca viitorii participanţi la IDC să arate că scrisul şi cititul încă se mai poartă”.

Ioana Stanciu

are 21 de ani, este nascuta intr-un orasel de munte, Piatra-Neamt, iar in prezent studiaza in Bucuresti, la Facultatea de Stiinte Politice.
Ii place sa scrie, despre ceea ce vede, simte, traieste, iubeste, regreta sau spera. Iubeste literatura, muzica, fotografia si oamenii frumosi, iar a doua sa casa este marea. Doreste nespus sa bea o cafea, poate intr-o alta viata, cu Eliade, Cartarescu, Brumaru, Sorescu, Barbu sau Pillat.
Crede ca poezia i-a deschis un drum spre a se descoperi si, cu siguranta, mai are inca multe de aflat…


“Incubatorul de Condeie” – un nume minunat pentru un concurs de debut literar, un concurs special pentru mine, intrucat, intr-o perioada mai gri pentru mine, din punct de vedere al creatiei literare, mi-a dat un imbold pentru a continua sa scriu, pentru a spera la lucruri mai mari, pentru a-mi valorifica in continuare condeiul, trecut prin acest “incubator”, pus in functiune de oameni frumosi, simpli si dedicati, care  se gandesc si la debutantii in poezie sau proza.

Debutanti care, indiferent ca au 20, 40 sau 60 de ani, sunt poate prea neincrezatori sau prea timizi pentru a se “arunca” direct in alte concursuri literare de notorietate in Romania.
Multumesc, proiectului AdLittera si organizatorilor IDC, pentru ca mai credeti in cultura, in talent, in imaginatie, in literatura, in libertatea de expresie si in viitor!
Multumesc pentru ca sunteti ALTCEVA intr-o lume din ce in ce mai gri!”

Ancuța Iosif

are 22 de ani, a terminat vara asta facultatea de jurnalism şi-i plac oamenii la nebunie. Are răbdare să-i asculte, să scrie despre ei şi este într-o permanentă căutare de poveşti. Dacă nu este în oraş, înseamnă că a fugit prin munţii noştri. Scrie în revista „Stud-Life” şi  profita de răbdarea editorilor de la „Decât o Revistă”, care o invaţă cum să „show, don’t tell” în articole. Anul trecut s-a numărat printre câştigătorii IDC la secţia „proză scurtă”, iar anul acesta face parte din juriul concursului – la aceeaşi categorie – pentru că ştie că ficţiunea porneşte în fond tot de la fapte reale şi asta e frumuseţea genului: te poţi juca cu personajele şi cu realitatea lor.

“Voi frunzări lucrările voastre şi le voi alege pe cele care mă fac să-mi pun întrebări, să vreau să continui lectura şi nu pe cele care-mi vor da răgaz să-mi fac o cafea. Vreau să mă faceţi să văd cadrul şi personajele, să nu-mi spuneţi că era toamnă, ci că frunzele uscate gemeau sub paşii personajelor voastre. Răsturnările de situaţie care bulversează sunt un plus. Limbajul să fie cum vreţi voi – simplu sau pentru elitişti – dar cu toate cratimele și diacriticele la locurile lor.”

Ofelia Prodan

s-a născut în localitatea Urziceni, din Ialomița. Studii de sociologie la Universitatea din București, studii postuniversitare la Facultatea de Informatică, Universitatea Politehnica, București. Debut absolut cu volumul Elefantul din patul meu. A publicat poezie în majoritatea revistelor literare importante din România.

Volume publicate
Elefantul din patul meu, Vinea, iunie 2007 (Marele Premiu Ion Vinea, 2007; Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008; Premiul revistei Luceafărul, 2008; Nominalizare la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008)
Cartea mică, Brumar, noiembrie 2007 (nominalizare la premiul “Euridice”, 2008)
Invincibili, Vinea, iunie 2008
Ruleta cu nebun, Vinea, noiembrie 2008 (Premiul Special la Festivalul Național de Poezie “George Coșbuc”, ediția XXV, 2009)
În trei zile lumea va fi devorată, Paralela 45, 2010  (Nominalizare la Premiul Marin Mincu, 2010)
Ulise și jocul de șah (Ulysses and the game of chess), volum bilingv, Charmides, 2011

Mai multe poeme ale Ofeliei Prodan au apărut în:
Antologia Colocviului Tinerilor Scriitori, coord. Antonio Patraș, Ed. Convorbiri literare, Iași, 2008
Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc, Daniel D. Marin, Ed. Paralela 45, Pitești, 2010
Cele mai frumoase poeme din 2010, Claudiu Komartin și Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, București, 2011

“Aş dori să văd concurenţi care să spargă barierelele autoimpuse de generatiile anterioare prin noutate şi consistenţă.”

Marius Ghilezan

Programat în Maramureş, Marius Ghilezan a fost adus de părinţi să se nască la Timişoara, în 1964, anul morţii lui Sam Cooke, la doar 33 de ani. A copilărit între bunicii de pe Lunei şi Someşului, străzi din Fabric-ul timişorean. Descoperă de mic portrete ale Regelui Mihai, alături de titluri de proprietate şi mulţi bani în podurile caselor. I s-a spus că nu are voie să mărturisească, de teama comuniştilor, bogăţiile de taină. A trăit mulţi ani în casa plină de trandafiri a industriaşului Bojak, care a fost obligat să părăsească ţara după naţionalizare. La ceilalţi bunici, dinspre tată, a cunoscut-o la familia Gherman pe Doina (Ana Blandiana). L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Adrian Păunescu i-a recitat la vârsta de 14 ani un poem în Cenaclul Flacăra. De mic a crescut cu inima violetă, iubind-o cu toată fiinţa sa pe Poli Timişoara. Ulterior i-a dedicat o carte: FURIA (Humanitas, 2005). În 1989 a participat la toate evenimentele revoluţiei. Încă din 12 ianuarie 1990 s-a înscris în PNL, fiind redactor-şef adjunct al ziarului DIALOG LIBERAL. Ulterior a devenit sfetnic de taină a lui Corneliu Coposu. A studiat Jurnalistica şi Psihologia. Ca urmare a unui stagiu în America, a publicat primul MANUAL DE CAMPANIE ELECTORALĂ din România. Este autorul volumelor de eseuri: HOŢIA LA ROMÂNI şiIMPOSTURA – DESPRE SNOBISM ŞI PUTEREA FALSULUI. Recent, la Editura Corint i-a apărut volumul de versuri: ŢIGARA UNUI VIITOR DE PAIE. Ca şi ziarist a lucrat la ROMÂNIA LIBERĂ, EVENIMENTUL ZILEI, COTIDIANUL, fiind colaborator al BBC, Europa liberă, Vocea Americii, Dilema, Observatorul cultural, Timpul, Lumea liberă (New York), Patria, Banatul, Timişoara, Luceafărul de dimineaţă. A fost lector la Institutul Diplomatic Român, Institutul Naţional de Administraţie, Transparency International. Consilier la doi prim miniştri şi un primar general al capitalei, toţi de dreapta. Critic acid al criptocomunismului A coordonat diverse campanii electorale. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţiBOOKISEALA.

Aş vrea ca din Incubatorul de condeie să sară leul British, vieţuitoare de care românii nu prea au avut parte. Aş încuraja tinerele talente care au povestea în sânge şi personaje de forţă în scris. Poate visez…

sursa: http://idc.adlittera.com/juriu/

Leave a comment

Filed under anunţuri din zona literaturii