Tag Archives: charmides

Un poem de Ciprian Macesaru


din volumul Roșu pentru pietoni

un sentiment de stabilitate

***

îmi spui înnebunit
că următoarea încăpere
o să fie și mai frumoasă.

când nu vor mai exista uși,
întoarcerea, știu foarte bine,
nu o să fie posibilă. (p. 90)

Editura Charmides, 2012

blog-ul autorului: http://ciprianmacesaru.blogspot.ro/

Advertisements

Leave a comment

Filed under rubrica poetică

Un tratat de istorie alternativă


Titlu: Ulise şi jocul de şah/ Ulysses and the game of chess

Autor: Ofelia Prodan (traducere în engleză Florin Bican)

Editura: Charmides

Anul apariției: 2011

Număr de pagini: 117

Preț estimativ: 15 RON

Editor: Gabriel Ţărmure

 

Ulise şi jocul de şah este continuare firească a volumului În trei zile lumea va fi devorată , prin forţa narativă, dar şi prin creionarea mai accentuată a personajelor. Metafora jocului de şah nu este aleasă întâmplător, datorită universalităţii acestuia în timp şi în spaţiu. De aici, a rezultat, aş spune în mod firesc un tratat de istorie alternativă. Toate devin alternative, inclusiv cronologia, cu care Ofelia jonglează.

Puntea de tranziţie, dintre penultima şi cea mai recentă carte a autoarei, o reprezintă crearea unor scenarii foarte puternice, dar care se contractă în finaluri obişnuite, deloc hollywood-ene. De aici se deduce o filosofie a Ofeliei, cum că nu orice împrejurare de evenimente inefabile, trebuie să se încheie într-un mod apocaliptic sau senzaţional.

Oedip a plâns apoi a râs apoi iar a plâns

şi a început să meargă pe toate drumurile

cu pletele albe-n vânt

continuându-şi absorbit discuţia

cu preafrumoasa hetairă

pe care în grabă

o uitase goală în prada poftelor trupeşti

în taverna mizeră

(în orbire)

Autoarea îşi alege atât personaje care au însemnat ceva în istoria omenirii, dar şi personaje care, probabil, au marcat într-un fel istoria personală. Cu tot acest ultim aspect, maturitatea poetică a Ofeliei se vede prin rolul de observator pe care   şi-l asumă.

Nici când bodyguardul m-a

dat în şuturi afară n-am înţeles

mare lucru. Şi nici acum

după ce au trecut 3 ani de zile

nu mă pot lăuda cu vreun dram

de înţelegere, deşi suntem un cuplu

aş spune aproape reuşit,

un cuplu care iese la plimbare

în fiecare duminică împreună cu alte cupluri,

aş spune la fel de reuşite,

pentru a găsi soluţii rezonabile

la plictisitoarele probleme de planning familial.

(planning familial)

Uneori, Ofelia încearcă să demonteze, chiar să se amuze pe seama unor mituri istorice. Din acest punct de vedere, povestea lui Don Quijote şi a Dulcineei devine un triunghi amoros, în care este implicat şi Sancho Panza. Fiecare dintre noi a protestat, măcar o dată în viaţă la finalul unei poveşti fie el, final de carte, final de piesă de teatru, sau final de film artistic. Aşa văd eu desfăşurarea poemului sub smochin, ca pe o atenţionare adresată scriitorului Miguel Cervantes.

 Sancho Panza şi Dulcineea

Se iubesc fără sfială sub smochin

Sub smochin sforăie cumplit Don Quijote

încât din smochin cad în cascadă smochine

(sub smochin)

Cu tot aerul ludic şi poznaş al unora dintre textele dintre aceste coperte, poemul Rachela aduce o lirică extrem de dură, o poezie în care sunt puse în dialog două generaţii aparent depărtate una faţă de cealaltă, străbunica şi copii. Aceştia din urmă aşteaptă o poveste. Aducerea în discuţie a Auchwitz-ului nu e deloc un act de teribilism, caracteristic unora dintre tinerii poeţi, ci, dimpotrivă, desenează o istorie, o dramă personală a unui personaj din cel de-Al Doilea Război Mondial, dramă ce nu a fost consemnată în manualul de istorie din clasa a XI-a. Pierderea logodnicului este substituită cu un şobolan, însă pierderea acestei vieţuitoare nu va mai putea fi substituită niciodată…

dar într-o zi un bărbat mort de foame

l-a văzut în mâinile Rachelei

şi era aşa dolofan, Fritz încât

bărbatul ăla l-a smuls dintre mâinile Rachelei

l-a omorât şi apoi l-a jupuit

şi l-a gătit cu boabe de fasole

şi l-a mâncat chiar sub ochii Rachelei

care de durere a înnebunitşi vorbea singură

(Rachela)

Finalul volumului Ulise şi jocul de şah beneficiază de o mutare neaşteptată, şi anume trecerea spre viitor, prin intermediul serialului care a marcat copilăria, adolescenţa şi tinereţea generaţiilor născute în anii 60, 70 şi 80, Star Trek . Personajul ales de Ofelia este un klingonian, o făcătură a Hollywood-ului, cu o soartă nefericită printre pământenii revoltaţi: îl dezbrăcară de haine/îi jupuiră pielea scalpul prepuţul.

Cum spunea poetul Ion Mureşan, pe coperta a IV-a, volumul va avea mare trecere la copii şi la savanţii nebuni şi la nebunii-savanţi. Astfel, îmi permit să îi ridic Ofeliei Prodan o provocare: să scrie o carte pentru copii şi eu voi fi primul copil de 24 de ani care o va cumpăra

 

Leave a comment

Filed under recenzii de carte