Tag Archives: cronica

o cronică de Dorin Mureşan


Din punctul de vedere al intenției auctoriale, volumul se vrea unitar. Cel puțin așa ne este el oferit spre lectură. Dar dacă e să privim lucrurile obiectiv, cele trei părți care îl compun, Adela, Rock și Iederă, nu par să se lege prea mult. Prima parte este alcătuită din texte narative, seci, un fel de schițe de e-mail, sau, ca să folosesc un termen specific, din draft-uri uitate în căsuța poștală electronică. Infuzia de virtual este sugerată din loc în loc, prin folosirea unor mijloace lingvistice destul de comune, fie că e vorba despre expresii ale resemnării („sau, cine știe…” – pag. 11), despre artificii ale limbajului cu tentă reverberantă („doar căutam. doarcăutam doarcăutam” și „tu Adela, tuAdela tuAdela” – pag. 13), despre note explicative date în acest scop („erai pur și simplu Adela, de aceea nici măcar nu m-am chinuit să îți rețin numele” – pag. 16), sau chiar despre redarea unei stări onirice (cum e cea de la pag. 21).

Restul, aici.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

lake of tears/decalogul


Trebuia să plouă. Era un concert Lake of Tears. Nu mi-am luat pelerină. A plouat foarte puţin. Nu a plouat când suedezii au urcat pe scenă.

Despre trupele de deschidere…

Recunosc, am aşteptat Tiarra de câteva luni şi nu m-au dezamăgit. Un solist foarte comunicativ cu publicul cu o voce care mergea foarte bine si pe modul clean, dar şi spre registre mai grave. Trei fete pe scenă: voce, vioară şi violoncel. Piese lungi, cu sound mergând de la death metal, symphonic până la gothic şi chiar power metal. Practic, o trupă ce a făcut cinste României în deschiderea unei trupe ca Lake of Tears. Nemulţumirea mea constă în neincluderea piesei Ielele în set-list.

A doua trupă nu mi-a plăcut absolut deloc. Pe lângă faptul că sunt nemulţumit că scena underground românească e compusă în mare parte de formaţii death-metal şi black-metal, ideea ca Abigail, o trupă cu un solist modest şi ca interpretare, dar şi ca mod de a controla emoţiile dintre piese să participe la acest concert a fost total neinspirată. Nu mai spun despre clăparul formaţiei care era mai mult fascinat de pozele pe care le făcea cu telefonul spectatorilor. Încercările de a manevra nişte registre doom şi progressive au fost cu adevărat nişte eşecuri fantastice. Dacă nu aş fi avut loc la gard, mulţumită lui A.G., aş fi mers după una sau două beri. Aşa, cu mâinile sprijinite de coate am aşteptat finalul apotoetic al trupei cu maimuţa.

Lake of Tears. A doua oară când îi văd. Precizez de la bun început că anul ăsta am fost la alte trei concerte importante: Blind Guardian, Haggard şi Scorpions. Am evitat să scriu despre Scorpions pentru că am avut un gust amar după acel concert. Lake of Tears mi-au plăcut cel mai mult din mai multe motive:

1. au intrat pe un marş de trompete şi nu pe intro-ul ce precede piesa electro Return of Ravens;

2. şi-au promovat foarte profesionist noul disc, cu 5-6 piese inserate în show-ul de aproape 2 ore;

3. publicul ştia piesele…chiar şi cele noi…momentul meu de glorie a fost piesa House of Setting Sun pe care am cântat-o ochi în ochi cu Daniel Brennare. spun eu că va fi o piesă ce  va face carieră în zona metal din următorii ani.

4. a fost un concert în care s-au cântat multe piese de pe primele 2 albume ale grupului, Greater Art şi Headstones.

5. noul chitarist, Fredrick Jordanius se descurcă excelent cu solo-urile, în plus e un personaj foarte vulcanic şi expresiv.

6. un copilaş de 4-5 anişori a stat pe gard ţinut de un fan şi mai apoi de mămica lui la câteva dintre piese.

7. faţă de 2008, Brennare a fost mult mai elegant şi a pronunţat aproape perfect cuvinte precum  mulţumesc & noroc.

8. set-list-ul a fost bine dozat, fiind similar cu cel de la Minsk, anteriorul concert. de data asta nu am mai verificat pe site, am vrut să mă bucur de surprize.

9. putem trece şi cererea în căsătorie la evenimente faine ale concertului, deşi a fost uşor melodramatică, iar privirea tipei cerute de soţie îmi spunea las’ că vezi tu acasă.

10. sunet impecabil, un concert aproape thrash metal, uneori dus în zone de death metal, un alt concert faţă de cel din 2008, în care îmi amintesc de o atmosfera mai baladescă. + 2 bis-uri (1. momentul Forever Autumn 1999 & 2. Burn Fire Burn)

Un singur minus. Nu au cântat Return of ravens…dar e deja a treia vizită la Bucureşti, a patra per total în România, deci se iartă…

Pentru că vreau să promovez piesele noi pentru o viitoare cronică de concert, vă recomand spre audiţie o piesă din concert de pe Illwill, şi anume U.S.A.N.E…e reprezentativă pentru ce a fost sâmbătă seara la Arenele Romane.

Set List:

The Hating
A Foreign Road
Illwill
Raven Land
Sweetwater
Boogie Bubble
U.N.S.A.N.E.
Headstones
Demon You – Lily Anne
The Greyman
As Daylight Yields
House Of The Setting Sun
Cosmic Weed
The Shadowshires
The Organ
Crazyman
Making Evenings

So Fell Autumn Rain
Forever Autumn

Burn Fire Burn

Leave a comment

Filed under zona de rock