Andrei Zbîrnea (n. 20 noiembrie 1986, Urziceni, Ialomiţa) a absolvit Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti. Prin chimia vorbelor a publicat poezie în reviste de cultură din ţară şi experimentează rolul de editor la revista „Subcultura”. Cunoscut prin lecturile susţinute la Cenaclul „Marin Mincu” şi Institutul Blecher, el a debutat în 2011 la Editura Herg Benet cu volumul de poezie Rock în Praga, susţinut şi încurajat de Claudiu Komartin, Felix Nicolau şi Mihail Vakulovski. Rock în Praga se cântă în trei note: una specifică baladelor, mai sentimentală şi mai comercială în acelaşi timp, încearcând apoi o revenire la heavy cu versuri din piesele formaţiilor rock preferate şi apoi acoperă totul cu o pânză de iederă sub care pulsează ritmul poeziei.
Poezia lui Andrei Zbîrnea se scrie şi rămâne în imediata noastră apropiere, într-o simplă paralelă cu asfaltul. Surprinde emoţia unui eu îndrăgostit sau atras pentru puţin timp de Adele (nume generic pentru femeile din viaţa sa): „iubirea noastră platonică/ mai durează un sfert de ceas/cel mult jumătate de oră”. O plăcere mai mare o găseşte în plimbarea prin Praga; oraşul şi Vltava favorizează starea de poezie. În capitolul Adela găsim şi mici inserţii wikipedice. Nu par a fi chiar poezie, dar întregesc ideea de concret şi actualitate. Aparent înclinat spre introspecţie şi singurătate („acesta e genul de vreme pe care o prefer în vacanţe. umezeală,/ ploaie, sunetul ploii, oamenii ascunşi sub copertine mucede. vre-/ mea asta aduce linişte. liniştea aduce linişte.”) el nu duce această atitudine până la capăt. De data aceasta inadaptatul se adaptează vremurilor, cenuşiul îl preferă în vacanţe şi când se afundă în lectură „nu mai are aceeaşi concentrare ca la social club”.
mai multe pe http://egophobia.ro/?p=7923
retro-romantic 