Tag Archives: haruki murakami

În căutarea oii fantastice (II) completare la părerea de cititor


După de mai bine de 100 de pagini, japonezul se joacă cu răbdarea noastră plimbându-ne prin cotidianul nipon, la un moment dat apare descrierea oii fantastice, a acelei oi, care nu este deloc specifică ținuturilor japoneze.

La o privire mai atentă, pe mijlocul spateluise distingea ceva ca o pată de cafea, dar era atât de neclară încât putea la fel de bine să fie un defect al filmului (…) Oaia din desen avea pe spate un semn ]n form[ de stea. Asta era pata din fotografie.

O mică adăugire: un comentator al acestui articol pomenea de Miorița. Nu știu dacă poate fi vorba aici de o asemănare nici măcar parțială între cele două patrupede. Plus că vorba românului, nu orice câine e scurt de coadă. Și ca să vă conving, literatura pentru mine e o plăcere, nu un chin în a căuta dovezi palpabile și a descoase afirmații ticluite.


De aici, începe recitalul lui Murakami și toate încep a se lega. Personajul principal își dă seama că a intrat într-o zonă crepusculară unde nu mai există o ușă de ieșire. Tot aici ne este spusă și istoria acestei oi fantastice.

Cred că oaia a intrat în șef. Asta s-a întâmplat probabil în 1936. Apoi, în următorii 40 de ani, oaia a rămas să trăiască înăuntrul lui.

Cititorul ajuns în acest punct nu mai poate părăsi copertele cărții, fiind purtat de valul lecturii pe Insula Hokkaido, unde întâlnește istorie, tradiție, superstiții și foarte mult miraj. Acea zonă crepusculară de care vorbeam se manifestă prin imperativele de mai jos.

Fie găsim oaia, fie n- găsiim. Pentru niciunul dintre noi nu există cale de mijloc. (…) O dată ce ați intrat în posesia mingii nu vă mai rămâne decât să alergați cu ea spre poarta adversă. Chiar dacă în final se dovedește că poarta nu există.

Ca și Ryu Murakami, nici Haruki nu se sfiește să critice societatea niponă, folosindu-se de această dată chiar de vocea naratorului.

Prostia fundamentală a Japoniei moderne constă în faptul că n-am învățat nimic din interacțiunea cu alte popoare din Asia. exact așa stau lucrurile și cu oaia. Creșterea oilor în japonia a fost sortită eșecului pentru că toată lumea le-a privit ca pe niște simple surse de lână și carne.

Oare  ciobanul moldovean se gândea și la altceva decât la carnea și lâna oii?

Să aveți o lectură faină!

 

Advertisements

2 Comments

Filed under recenzii de carte

În căutarea oii fantastice: părere de cititor (I)


Titlu: În căutarea oii fastastice
Autor: haruki Murakami
Editura: Polirom
Preț estimativ: 16 lei

Haruki Murakami nu este singurul autoir japonez de top al momentului. Putem totuși spune, folosind o expresie uzitată că Haruki reprezintă perla coroanei literaturii nipone contemporane. Fiind un autor care îmbină până la cele mai fine mecanisme realul cu fantasticul, sacrul cu profanul, este foarte greu să mă poziționez din perspectiva unui cititor neimplicat sau obiectiv.

În căutarea oii fantastice trebuie privită ca o metaforă a anxietății omului secolului al XX-lea în fața necunoscutului, insolitului. Oaia lui Murakami preia din atributele vacii indiene doar la nivel superficial, devenind pe de o parte un animal sfânt, dar și un subiect TABU. Prin primele 100 de pagini am nvigat anevoios, datorită coborârii textului parcă prea adânc în cotidianul imediat al anilor 1970-1980. Totuși am dat peste un pasaj savuros, o odă adusă anatomiei umane dintr-o perspectivă nouă, cel puțin pentru mine. Subit, urechea devine centrul universului erotic și sexual.

De fapt, motivul pentru care n-am aruncat fotografia în fundul vreunui sertar a fost că, într-un anumit sens, urechile respective mă fermecau. Erau niște urechi de vis, urechi în toată puterea cuvântului. Niciodată imaginea mărită a vreunei alte părți anatomice (inclusiv a organelor genitale) nu avusese asupra mea un asemenea efect

Pe lângă acest surprinzător fetiș, Haruki Murakami controlează și zone de silogism, în care creionează o serie de reflexii prin personajele sale.

Onestitatea și adevărul sunt ca propa și pupa unui vapor. la început își face apariția onestitatea, al sfârșit adevărul. Intervalul dintre ele este direct proporțional cu dimensiunile vaporului.

VA URMA săptămâna viitoare

21. noiembrie 2011

 

3 Comments

Filed under recenzii de carte