Tag Archives: kamceatka –time IS honey

Sisteme anticanonice de zbor


10169410_948888295138445_457272639478824010_n

Vă provoc la un mic exercițiu de imaginație. Dacă Felix Nicolau ar fi fost, printr-o eroare neforțată a geografiei, Felix Baumgartner, cu siguranță că nu și-ar fi pierdut vremea pe meleagurile românești. Mai mult, el nu s-ar fi limitat la BASE jumping și la sky diving, ci ar fi proiectat sisteme anticanonice de zbor, prin care să poată ajunge și la corporatiști și la fashion-iști, dar și la spărgătorii de semințe din scara blocului. De aici și până la poetical incorrectness, de care pomenește O. Nimigean în postfața volumului bilingv (român-englez) kamceatka – time IS honey (Vinea, 2014), nu mai e decât un pas, pe care vă invit să îl parcurgem împreună.

Volumul lui Felix Nicolau se comportî ca un peformant breviar-instrumentar al poeziei de astăzi, din care nu poate să lipsească nici ostentația, nici faptul comun devenit peste noapte element al senzaționalului și nici frumoasa viață literară construită în jurul terasei de la Muzeul Literaturii (doar pentru cunoscători), AKA socialul din jurul literaturii de azi.

ministrul cipriot de externe, în vizită în românia
membrii formației ac/dc vor vizita casa poporului
furtună puternică în mehedinți – un dispărut
sediul facultății de jurnalism a fost spart
(burtieră, p.42)

n-am știut că literatura e-o chestie de ce bei
cu cine și unde când am aflat eram așa de bătrân
că nu mai aveam răbdare nici să fac sex
darmite să mă rostogolesc de pe o bucă pe alta
la terasa de la muzeul literaturii
(all I wanna do is to get drunk here with you, p.80)

Cu toate că fuge de epatare, de sensibilitate cu orice preț și de momentele vădit romantice, Felix Nicolau nu se ferește să derapeze controlat printre sintagme pline de candoare, unele chiar de gingășie. Sunt câteva texte în care criticul renunță la hainele chibițului în favoarea unui costum glamour de star rock, adaptat anului 2014. De aici se nasc poate cele mai frumoase poeme cuprinse în volumul kamceatka –time IS honey. Când dragostea vede un tigru în orice cangur pitic (suflet de corporatist, p.22), e clar că din balcon focul se aude exact ca o ploaie torențială. (cea mai grasă actriță din 2016, p.30). Cel puțin așa îl percep eu pe Felix în formula sa lirică, formulă pe care o experimentase cu succes și în romanul Tandru și rece (Cartea Românească, 2007). Mai mult, poemul Buddha, pe care îl redau integral mai jos, mă face să mă întorc la acest roman cât mai curând.

nu știu de ce în dimineața de față
am certitudinea că Iosif Visarionovici Stalin
s-a reîncarnat în cățeaua huskey de zăpadă
mai mult o uriașă vulpe polară care țopăie
scâncește se alintă plânge âși mușcă labele
și mă imploră cu ochii din sticlă bleu făcută
la turda să îi dau drumul din țarcul
de plasă metalică doar cât trage o goană în
jurul curții de sub brăduții grași și peste
mușcate în salturi enorme și strâmbe

păianjenul nevricos spânzurat pe pânza țesută
între stâlpii foișorului rpșcat nu poate fi
decât frank sinatra
(Buddha, p.50)

Dacă mai adăugăm acestui cocktail federei, versaci și maradone și dacă acceptăm ideea că pe sub unghii mi se scurg reziduuri de engleză americană (parbriz, p.102), putem spune că am avut o seară remarcabilă în compania unei poezii arțăgoase.

imaginați-vă bikinii mei din tigru bengal
pentru voi nu exist! sunt ca Siberia închisă pentru turiști (…)
o cusătură fină e mai rară decât un forehand nimicitor
ți-aș putea da versace
ți-aș putea da dior
ți-aș putea naște federei schumacheri maradone
(I Love Fashion TV, p.24)

PS: După mai multe lecturi succesive din volumul lui Felix Nicolau am început să cred din nou că poezia ne poate salva. Nu știu în ce mod, dar poate că aflăm ceva mai târziu.

sursa foto: facebook

1 Comment

Filed under rubrica poetică