Tag Archives: literatura

un ombladon (mult) mai sentimental



Titlu: Autoportret gol pușcă (poeme despre ciute nebune)

EdituraHerg Benet

Anul apariției: 2012

Număr de pagini: 155

Preț estimativ: 20 lei

Cosmin Dodoc joacă un rol la care mulți tânjesc, dar pe care nimeni nu și-l asumă, acela de ombladon al poeziei autohtone. Aceasta nu e decât o primă abordare, căci volumul necesită o privire mult mai atentă.

Ca fin observator al socialului, Dodoc ne oferă imagini deja consacrate, dar reinterpretate. Balcanismul nu ocolește nici poemele din acest volum.

într-o lume în care la priveghi se joacă rummy

iar la nuntă se gătesc colive și sarmale cu mămăliguță

(cheri – fără hyppi, jim morrison și shot-uri, p. 12)

 

Dodoc oscilează între momentele de hip-hop poetic precum: moartea va fi un poem exact ca acesta/ înțeles de unii și blamat de alții/ eu nu voi mai fi cosmin dodoc voi nu veți mai fi voi (cheri – fără hyppi, jim morrison și shot-uri, p.14) și un lirism de o frumusețe aproape brutală: recunoaște că ai scuipa extazul ca pe o coajă de sămânță dacă m-aș retrage într-o pivniță unde să reduc amintirile la tine (du-te dracului femeie, p.17)

Ceea ce-l separă pe Cosmin Dodoc de Ombladon este un cult accentuat al femeii, femeie care, spune autorul, se iubește din genunchi/ca o rugăciune. (femeia se iubește din genunchi, ca o rugăciune, p.22)

Măștile lui Cosmin Dodoc nu se opresc aici. Avem un Cosmin nostalgic și naiv care murdărește pantalonii cu petale de pink floyd (poezie de dragoste fără început și sfârșit, p.30), un Cosmin venit parcă din generația beat americană, care nu scuipă, nu înjură, nu perfectează contracte de închiriere pentru trupuri umane (omul-ghicitoare, p.127), un Cosmin conectat la divinitate prin ultimele gadget-uri și care negocia un telefon cu taxă inversă cu Dumnezeu. (instrucție virtuală cu voi, p.104).

Cel mai frumos contrast al acestei cărți se creează între atitudinea de tip thrash-metal (Slayer, Megadeth, Kreator etc.) și cultul pentru Gellu Naum. Avem de a face cu o agresivitate aparent gratuită căreia i se opune imaginea Zenobiei văzută de Cosmin Dodoc.

 

eu sunt marele mort între morți

eu sunt marele mort între morți

 mă căiesc sub fuste de femeie

mă căiesc sub fuste de femeie

 dumnezeul dumnezeilor sunt eu

dumnezeul dumnezeilor sunt eu

 you son of a bitch

you son of a bitch

(spovedanie, p.49)  

 

pe zidul pe care te-ai aruncat

a rămas doar colțul închipuitei tale făpturi

ce înțeapă până la sânge

cărămizile moarte din care te construiesc în fiecare seară

(zenobia (2), p. 41)

Leave a comment

Filed under recenzii de carte

2 sugestii literare pentru miercuri si joi


Miercuri, 20 iunie – Dialoguri de la locul crimei

Miercuri, 20 iunie, la ora 18:00 în Cafeneaua Carada, preț de o oră, prof. Jim Madison Davis este invitatul reputatului scriitor George Arion la un dialog cu publicul „detectiv” din București.

Fie ca sunteti fascinati de descoperirea crimelor din literatura de specialitate (cititori de thriller, crime scene, noir etc) ori sunteti scriitori aspiranti la aceste genuri literare, Revista SemneBune vă invită la dialog cu unul dintre cei mai reprezentativi profesori americani de scriere creativă. Sesiunea de întrebări și răspunsuri va fi moderata de scriitorul Bogdan Hrib.

Cele mai interesante întrebări vor fi recompensate de invitații noștri speciali, cu câte un set de 5 cărți din colecțiile editurii Crime Scene Publishing.

Moderatori:
Ciprian Burcovschi, fondator AdLittera Project
Bogdan Hrib, editor Tritonic Grup

Joi, 21 iunie

Casa de editură Max Blecher şi Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită joi, 21 iunie 2011, la Centrul Cultural Alternativ (str. Dianei nr. 4, Bucureşti), la întâlnirea cu Radu Vancu, Anatol Grosu şi Ana Donţu.

În cadrul evenimentului va avea loc prezentarea volumului “Frânghia înflorită” de Radu Vancu (Casa de editură Max Blecher, 2012).

Maestru de ceremonii: Claudiu Komartin

http://maxblecher.ro/franghiainflorita.htm

Leave a comment

Filed under anunturi culturale

Bilanț cultural mai 2012


Filme:

1. Glass menagerie
2. Winter Light
3. The Pier (Irlanda)
4. Northern Country
5. Oglinda (Tarkovski)
6. La Source de la femmes
7. La Mala educacion
8. Eraserhead
9. Bel Ami

Cărți:

1. T.S. Eliot- opere poetice 1909-1962, ediție bilingvă
2. Ryu Murakami – Hituri celebre din epoca Showa
3. Poeți francezi, antologie de aurel rău
4. Constantin Abăluță – Drumul furnicilor
5. Livia Ștefan – re.volver
6. Cristina Nemerovschi – Pervertirea
7. Gustave Flaubert – Educație sentimentală

Concerte:

Tarkovsky Redux – Lucian Ban, Mat Maneri, Silent Strike si Dan Basu

Leave a comment

Filed under (bi)lant cultural

Bilanț cultural – martie 2012


Cărți:

1. Henry Miller -Tropicul Cancerului
2. Jean Lorin Sterian – Antume
3. Adrian Păunescu – Cele mai frumoase poezii de dragoste
4. Jurnalul Annei Frank
5. Michele Mari – Pink Floyd în roşu
6. Albert Camus – Mitul lui Sisif, eseuri
7. Fernando Pessoa – Opera poetică

Filme

1. Mr Nobody
2. Barbierul din Siberia
3. Moscova nu crede in lacrimi
4. J Edgar
5. The Reader
6. A small act, documentar
7. Green Mile
8. Călăuza
9. Melancholia
10. Cul de Sac
11. Blow Up

Teatru

Tatăl – August Strindberg, Teatrul Bulandra

Concerte rock

Fates Warning

1 Comment

Filed under (bi)lant cultural

ceva din Camus (I)


A crede în absurd înseamnă a înlocui calitatea experienţei prin cantitate.

E uşor să fii logic. Dar e aproape imposibil să fii logic până la capăt.

Geniul nu-i decât inteligenţa care-şi cunoaşte hotarele.

Leave a comment

Filed under citate

din Jurnalul Annei Frank (II) – un stilou şi o viaţă


Şi, într-adevăr, tristul presentiment s-a confirmat a doua zi de dimineaţă, când tata, curăţând soba, a găsit clama cu care se prinde stiloul de buzunar în mijlocul unei grămezi de cenuşă. Din peniţa de aur nu mai rămăsese nimic. “S-a lipit în mod sigur de vreo cărămidă”, a fost de părere tata.
Mi-a rămas o consolare, chiar dacă una destul de slabă: stiloul meu a fost incinerat, exact aşa cum vreau şi eu să fiu cândva.

Leave a comment

Filed under citate

Balcanosofie şi acuarele PANDA


Titlu: Paraidis, literatură de cuţit
Autor: Liviu Andrei
Editura: Aius, Craiova
Anul apariţiei: 2011
Redactor de carte: Xenia Karo-Negrea
Preţ: 15 RON, direct de la autor

Liviu Andrei este fără îndoială un scriitor temperamental şi balcanic. E genul acela de scrib, care nu iartă nimic, aici contribuind şi meseria sa, jurnalismul. Din punctul meu de vedere

există două chei în care îl putem citi pe Liviu Andrei. Prima dintre acela este cea de suprafaţă, pe care mizează şi acesta, a spectacolului grotesc din România anilor ’90, mergând până în prezent. A doua cheie, mult mai atractică pentru un cititor profesionist este cheia în care privim această carte ca pe un manual de istorie alternativă, o istorie nescrisă, pe care totuşi Liviu Andrei o scrie şi o rescrie.

Încă de la primele pagini, autorul se leagă de viaţă cazonă, făcând o serie de trimeri către această zonă, pe care se vede foarte bine că a studiat-o intens. De altfel, multe dintre povestirile lui Liviu Andrei par documentate în stilul jurnalistului de investigaţie, care de cele mai multe ori, pe paliurile noastre ori este absent ori lipseşte cu totul.

Viaţa la noi în casă seamănă cu o toaletă pe plajă. Miroase a bărbaţi.. Nu a unitate militară sau a transpiraţie. Doar a bărbaţi. (Ca la noi, p.9)

Din când în când, Liviu Andrei, care de altfel este un narator foarte detaşat, uneori enervant de pasiv, ne mai aminteşte cum suntem noi români, ca specie de seamă a Balcanismului Magic. De data asta, nu o face ca un ziarist, ci ca un prozator.

Speriate de munca asiduă, prestată pe un salariu de cacao, foarte multe îşi corup bărbatul – Gigi convertit în Gioni sau Giani – să le toarne un plod, ca să stea doi ani acasă pe banii statului. (Coiosul din Rhodos, p.13)

Ca toţi balcanicii care se respectă, personajele masculine ale lui Liviu Andrei sunt misogine. Dar, pare un misoginism cu faţă umană, un misoginism care permite bârfa.

Ea se bagă la vase. E o nebunie în chiuveta aia. O las să le spele. La urma urmei, d-aia e femeie: să bage mâinile în lighean, să stea la bârfă, să manevrezecu grijă sodă caustică, să mă frece la creieri, să plângă din orice şi să mă îmbârlige. (Coiosul din Rhodos, p.15-16)

Autorul are şi momente, în care împleteşte într-un mod brutal filosofia cu balcanismul. Rezultă un hibrid, pe care îl voi numi  Balcanosofia.

Să ştii să-ţi plângi propria moarte o jumătate de zi, să te îmbărbătezi în cealaltă jumătate, şi apoi să nu mai mori. (Hotel Cucu, p.28)

– Ştiţi cumva care regula celor nouă F? (…)

Fraţilor Faceţi Formele! Formele Fiind Făcute, Furaţi Fără Frică! (Zmei cu fustă, p.70)

Deloc sentimental, poate uneori prea din topor, Liviu Andrei reuşeşte să creioneze doar cu acuarele sale PANDA lumea în care trăieşte. Stoarce cu încăpăţânare cu fiecare tub, până ce degetele i se umflă. Să sperăm că nu vor plezni, pentru că sângele balcanic e la fel de contagios ca virusul HIV.

 

Leave a comment

Filed under recenzii de carte