Tag Archives: max blecher

Visul ca pedeapsă pentru fericirea de a fi împreună


Autor: Radu Vancu
Titlu: Frânghia înflorită
Editura: Max Blecher
Anul apariției: 2012
Redactor: Claudiu Komartin

Distingem de la bun început două planuri poetice, destul de clar demarcate de autor. Avem, pe de o parte lumea onirică populată cu morții cei dragi (laitmotivul volumului) și, pe de altă parte lumea familiei, în care întâlnim personajele dragi lui Radu, Camelia și Sebastian (soția și fiul).

Frumusețea volumului se naște din balansul continuu între vizita lui Dumnezeu printre sicrie (p.26) și mireasma puternică de trandafiri (p.20) pe care o degajă Sebastian.

Faptul că Radu Vancu alege să scrie despre pierderea tatălui cu atât de multă imaginație poate să fie sau nu de condamnat. Fiind în rolul unui diavol înflorit, după cum am învățat citind această carte, voi spune, folosind cuvintele autorului, că dacă ți s-ar întâmpla și ție, cititorule, n-ai fi cu nimic mai bun ca mine (p.19). În plus, citind acest volum vom accepta convenția potrivit căreia aici e mai degrabă o carte de vise decât o carte de poezie. (p.31)

Nu se poate neglija nici abordarea poeziei ca artă de familie. (p.47). Prin artă de familie nu înțelegem numai popularea poemelor cu membrii familiei poetului, ci și posibilitatea ca un cititor neavizat de poezie în general, și de poezie românească contemporană în particular să se apropie de literatura lui Radu Vancu. Practic, Frânghia Înflorită devine un soi de reality-show în care momentele de liniște în familie sunt însoțite de frământări și angoase născute din vis (sau invers). Cel mai bun exemplu în acest sens este următoarea bucată poetică: moartea aștepta în ea precum mierea în flori, proaspete și fremătătoare ca petalele roșii din obrăjorii fiului meu seara, când râsul îi miroase a cereale cu lapte și miere (p.60)

Pe lângă obsesia morții tatălui, care acoperă tot volumul, mai apar și anumite pseudo-obsesii, fie pentru anumite persoane (poetul Mircea Ivănescu), fie pentru noțiuni abstracte cum e poezia, văzută ca un malaxor nemilos al vieților noastre (p.39). Poezia, pusă în antiteză cu științele (sociologie, economie sau fizică), capătă dimensiunea unei semi-științe, înzestrată cu proprietatea de a nu deveni impură la contactul cu alte lumi. În antiteză, nici o (altă) știință nu poate suporta asemenea grefe fără să-și altereze natura (p.39).

Imaginea tatălui este creionată prin construcții de tipul Eu am primit același maiou flendurit/ în care m-am spânzurat/ și te aștept tot cu ștreangul la gât/, care sunt atenuate imediat de forme ale unei blândeți (aproape) divine: dar rafiei i s-a poruncit să înflorească,/ iar Dumnezeu pictează fluturi/ pe fiecare petală din ștreangul de flori/ (p.54)

Radu Vancu ne dă o cheie pentru a citi visele sale. Pentru versurile: Apoi spicele se retrag în pământ, șrapnelele implodează./ Unde era mare, acum e deșert./ Unde era foliculină, acum e inima seacă (p.43) cheia stă în visul ca pedeapsă pentru fericirea de a fi împreună (p.76).

Oare merită acest troc aparent inofensiv?


Advertisements

Leave a comment

Filed under recenzii de carte

un poem de Sorin Catarig


Locuință pentru toate comoditățile sau despre folosirea prea insistentă a telefonului -fragment

Tractorul cel vechi l-am demontat bucată cu bucată
cu mâinile mele și apoi l-am închis în hambar
observați numai roțile cele mari îmbrăcate în cauciuc cum zdrobesc
bulgări de pământ
fără să se simtă
merge la fel de lin ca un automobil
și să știți că motorul oricând îl pot porni
totul funționează perfect, dar eu l-am pus deoparte anume
ca să nu-l poată găsi ăștia
și chiar dacă îl găsesc nu e nicio problemă fiindcă tot nu se pricep
tot nu știu nimic
uită-te numai la degetele lor cu unghii scurte tăiate în carne
desigur numai eu îl pot face la loc așa cum a fost el
pe vremuri
pentru că am învățat locul fiecărui șurub
al fiecărui arculeț chiar dacă vi se pare
că nimeni nu-i poate da de capăt
singur eu pot face ca lucrul să meargă ca uns
mă feresc desigur din cauză că noi ne adunăm aici duminica
dar prea puțini își dau seama pentru ce
lăsăm ușile întredeschise, dulapurile pline de praf
firimiturile de pe mese nestrânse cu zilele
scaunele ridicate deasupra
și doar câte un copil plângând încetișor într-un colț
totul e perfect aranjat
adulții au plecat în grabă
cenușa din sobă e caldă încă, pe trepte, urme de pași
puțină muzică în surdină
și cam atât.

din volumul, Frigul ca remediu pentru bărbații singuri, Casa de Editură Max Blecher, 2011

Leave a comment

Filed under poezie

despre copci


Într-o discuție de pe facebook, i-am spus o chestie genială legată de carte lui Matei Hutopila. Cel puțin lui i-a plăcut.

cel mai mult, prima bucată mi-a placut…mi se pare cea mai sincera si cea mai autentică…sunt hainele tale de flăcău neaoș…in a IV-a deja mă pierzi printr-un magazin zara.

Aici găsiți  detalii și locuri de unde  puteți procura cartea.

3 Comments

Filed under poezie

concurs de debut Blecher & Benet


Comunicat:

Pe parcursul ultimului an, două edituri recent fondate – Casa de Editură Max Blecher (http://maxblecher.ro/) şi Editura Herg Benet (http://www.hergbenet.ro/) – au demonstrat, prin apariţiile pe piaţa de carte pe care le-au propus şi promovat, că se axează pe cele mai noi discursuri literare contemporane. Miza acestor edituri a fost de la început reprezentată de autorii originali şi neînregimentaţi, a căror literatură poate deschide noi perspective şi direcţii de expresivitate.

Dezideratul comun al Casei de Editură Max Blecher şi al Editurii Herg Benet de a sprijini literatura tânără valoroasă a întâlnit necesitatea tot mai evidentă de a lansa un concurs de debut în care manuscrisele trimise chiar să fie citite. Concursul de debut Max Blecher – Herg Benet li se adresează celor încrezători în puterea literaturii şi în propriul talent, celor care s-au săturat de competiţiile fictive ale căror rezultate se cunosc cu câteva luni înainte de final. Acest concurs e pentru toţi cei ignoraţi de sistemul editorial pentru a nu tulbura cumva pasivitatea, lipsa de idei şi ierarhiile „breslei”. O şansă pentru scriitorii nedebutaţi în volum de a-şi face cunoscut numele – şi, fireşte, pentru editori, de a propune publicului cărţi adevărate, actuale, greu de uitat.

Desfăşurare:

Concursul va avea două secţiuni: Poezie şi Proză.

Condiţia principală este ca participantul să nu fi debutat până acum în volum, indiferent că este vorba despre poezie sau proză. Nu există limită de vârstă pentru înscriere.

Premiul constă în publicarea a 4 manuscrise căştigătoare, două de poezie şi două de proză, Casa de Editură Max Blecher şi Editura Herg Benet urmând a publica câte un manuscris din cele două genuri literare în toamna anului 2011.

Adresa de e-mail la care vor fi trimise manuscrisele este debutMBHB@gmail.com

Data limită până la care pot fi înscrise manuscrisele în concurs este 31 august 2011. Manuscrisele vor fi citite de către 7 scriitori şi editori, iar decizia juriului va fi comunicată până la sfârşitul lunii septembrie a acestui an.

Volumele câştigătoare vor fi lansate şi promovate în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus 2011.

Regulament:

Pentru a se înscrie în concurs, participantul îşi va face o adresă de e-mail Yahoo!, cu numele manuscrisului pe care îl propune juriului. De exemplu, un participant al cărui manuscris poartă titlul “ceaţă verde” va avea adresa de e-mail ceataverde@yahoo.com. Numele partipantului NU va fi precizat în e-mailul trimis juriului, ce va conţine manuscrisul, şi nici în interiorul manuscrisului. Încălcarea acestei reguli duce la descalificarea automată.

Este obligatoriu ca fiecare manuscris, indiferent de genul literar, să aibă o întindere suficientă pentru a constitui, de sine stătător, un volum tipărit.

La secţiunea Proză, participantul se poate înscrie atât cu proză scurtă, cât şi cu roman.

JURIUL concursului este format din Ioan Es. Pop, Liviu Antonesei, Radu Vancu, Dan Coman şi Răzvan Ţupa.

Membrii juriului nu vor cunoaşte identitatea concurenţilor, aceasta urmând a fi dezvăluită după desemnarea manuscriselor câştigătoare.

Leave a comment

Filed under anunţuri din zona literaturii