Tag Archives: nichita danilov

o filmare de la lansarea lui Nichita Danilov


si o fotografie: made by Luigi Bambulea

o sa revin dupa ce voi citi cartea autorului iesean.

 

Advertisements

1 Comment

Filed under lecturi (audio & video)

Nichita Danilov


Finita la commedia

Lumina roșie. Cer negru.
Cameră cu 360 de ferestre și tot atâtea uși,
fiecare reprezentând o scenă de teatru.
În mijlocul camerei stau eu
travestit în Faust,
fumez și admir luna.
În spatele meu, tot eu,
travestit în Mefisto.
Fumez la fereastră și admir luna.

În dreapta lui faust și în stânga mea,
de asemenea eu, travestit
într-o femeie de stradă. Mă dau pe la ochi
și din când în când privesc strada.
În stânga lui Mefisto
și în dreapta mea,
eu, travestit într-un copil de cor.
Stau cu o carte de istorie
în mâini și provesc cum ninge.

Într-adevăr, în cameră cad fulgi mari,
numai peste creștetul copilului,
și se topesc pe filele vechi ale cărții.
Camera începe să se rotească.
La cele 360 de feresre
apar trupe de actori
și încep să joace Comedia Umană.

Ferestrele se rotesc
din ce în ce mai repede.
Ușile se închid. Scenele se suprapun.
Actorii se confundă
și intră pe rând unul în altul.
Rotația se încetinește.
Rămâne numai un singur actor
și o singură scenă de teatru.

Camera se oprește
Actorul se prăbușește mort,
cu fața la public.

Cel care am fost Faust
își lasă capul în piept,
intră în trupul lui Mefisto,
izbucnește în râs și dispare.
Mefisto se înclină spre sală.
își aruncă țigara
și intră în trupul femeii de pe stradă.
Apoi izbucnește în râs și dispare.
Femeia își pune rujul
și oglinda-n poșetă.
Scoate limba la sală,
izbucnește în râs și dispare.
Pe scenă rămâne numai copilul.

Copilul se studiază atent în oglindă,
apoi se întoarce la public și rostește
cu vocea lui Faust:
Finita la commedia!
Apoi cu vocea lui Mefisto:
Finita la commedia!
Și cu vocea femeii de stradă:
Finita la commedia!
Apoi se prăbușește mort pe estradă.

Ninsoarea se întețește.
Fulgi mari acoperă trupul copilului.
Corbi mari se rotesc peste Cartea de istorie
Spectatorii părăsesc în liniște sala.

(Din Câmp negru, 1982)

Leave a comment

Filed under rubrica poetică