Tag Archives: radu vancu

Cele mai frumoase poeme din 2011


A doua ediție a acestei antologii, care sper că va deveni o constantă a anilor ce vor veni. Cartea apare tot la Tracus Arte ca și anul trecut, iar coperta este realizată tot de Ana Toma. Antologatori: Claudiu Komartin și Radu Vancu.

sursa: http://raduvancu.unspe.com/

Leave a comment

Filed under anunţuri din zona literaturii

2 sugestii literare pentru miercuri si joi


Miercuri, 20 iunie – Dialoguri de la locul crimei

Miercuri, 20 iunie, la ora 18:00 în Cafeneaua Carada, preț de o oră, prof. Jim Madison Davis este invitatul reputatului scriitor George Arion la un dialog cu publicul „detectiv” din București.

Fie ca sunteti fascinati de descoperirea crimelor din literatura de specialitate (cititori de thriller, crime scene, noir etc) ori sunteti scriitori aspiranti la aceste genuri literare, Revista SemneBune vă invită la dialog cu unul dintre cei mai reprezentativi profesori americani de scriere creativă. Sesiunea de întrebări și răspunsuri va fi moderata de scriitorul Bogdan Hrib.

Cele mai interesante întrebări vor fi recompensate de invitații noștri speciali, cu câte un set de 5 cărți din colecțiile editurii Crime Scene Publishing.

Moderatori:
Ciprian Burcovschi, fondator AdLittera Project
Bogdan Hrib, editor Tritonic Grup

Joi, 21 iunie

Casa de editură Max Blecher şi Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită joi, 21 iunie 2011, la Centrul Cultural Alternativ (str. Dianei nr. 4, Bucureşti), la întâlnirea cu Radu Vancu, Anatol Grosu şi Ana Donţu.

În cadrul evenimentului va avea loc prezentarea volumului “Frânghia înflorită” de Radu Vancu (Casa de editură Max Blecher, 2012).

Maestru de ceremonii: Claudiu Komartin

http://maxblecher.ro/franghiainflorita.htm

Leave a comment

Filed under anunturi culturale

Visul ca pedeapsă pentru fericirea de a fi împreună


Autor: Radu Vancu
Titlu: Frânghia înflorită
Editura: Max Blecher
Anul apariției: 2012
Redactor: Claudiu Komartin

Distingem de la bun început două planuri poetice, destul de clar demarcate de autor. Avem, pe de o parte lumea onirică populată cu morții cei dragi (laitmotivul volumului) și, pe de altă parte lumea familiei, în care întâlnim personajele dragi lui Radu, Camelia și Sebastian (soția și fiul).

Frumusețea volumului se naște din balansul continuu între vizita lui Dumnezeu printre sicrie (p.26) și mireasma puternică de trandafiri (p.20) pe care o degajă Sebastian.

Faptul că Radu Vancu alege să scrie despre pierderea tatălui cu atât de multă imaginație poate să fie sau nu de condamnat. Fiind în rolul unui diavol înflorit, după cum am învățat citind această carte, voi spune, folosind cuvintele autorului, că dacă ți s-ar întâmpla și ție, cititorule, n-ai fi cu nimic mai bun ca mine (p.19). În plus, citind acest volum vom accepta convenția potrivit căreia aici e mai degrabă o carte de vise decât o carte de poezie. (p.31)

Nu se poate neglija nici abordarea poeziei ca artă de familie. (p.47). Prin artă de familie nu înțelegem numai popularea poemelor cu membrii familiei poetului, ci și posibilitatea ca un cititor neavizat de poezie în general, și de poezie românească contemporană în particular să se apropie de literatura lui Radu Vancu. Practic, Frânghia Înflorită devine un soi de reality-show în care momentele de liniște în familie sunt însoțite de frământări și angoase născute din vis (sau invers). Cel mai bun exemplu în acest sens este următoarea bucată poetică: moartea aștepta în ea precum mierea în flori, proaspete și fremătătoare ca petalele roșii din obrăjorii fiului meu seara, când râsul îi miroase a cereale cu lapte și miere (p.60)

Pe lângă obsesia morții tatălui, care acoperă tot volumul, mai apar și anumite pseudo-obsesii, fie pentru anumite persoane (poetul Mircea Ivănescu), fie pentru noțiuni abstracte cum e poezia, văzută ca un malaxor nemilos al vieților noastre (p.39). Poezia, pusă în antiteză cu științele (sociologie, economie sau fizică), capătă dimensiunea unei semi-științe, înzestrată cu proprietatea de a nu deveni impură la contactul cu alte lumi. În antiteză, nici o (altă) știință nu poate suporta asemenea grefe fără să-și altereze natura (p.39).

Imaginea tatălui este creionată prin construcții de tipul Eu am primit același maiou flendurit/ în care m-am spânzurat/ și te aștept tot cu ștreangul la gât/, care sunt atenuate imediat de forme ale unei blândeți (aproape) divine: dar rafiei i s-a poruncit să înflorească,/ iar Dumnezeu pictează fluturi/ pe fiecare petală din ștreangul de flori/ (p.54)

Radu Vancu ne dă o cheie pentru a citi visele sale. Pentru versurile: Apoi spicele se retrag în pământ, șrapnelele implodează./ Unde era mare, acum e deșert./ Unde era foliculină, acum e inima seacă (p.43) cheia stă în visul ca pedeapsă pentru fericirea de a fi împreună (p.76).

Oare merită acest troc aparent inofensiv?


Leave a comment

Filed under recenzii de carte

Radu Vancu în ‘Cercul Poeților Apăruți’


Mâine, la Institul Francez, la ora 19

Leave a comment

Filed under anunturi culturale