Tag Archives: rock

cine iubeste si lasa


Leave a comment

Filed under zona de rock

Red Hot Chilli Peppers sau cum aproape mi-am ucis unul din demonii copilăriei


Ascult RHCP de prin anul 1999. Asta coincide cu lansarea single-ului Scar Tissue. Pe vremea aceea reperele mele în muzica rock erau Metallica, The Offspring (asta e mai mult punk), Queen și cel mult Iris. Încă nu descoperisem Iron Maiden, Pantera, de Therion, Haggard sau Anathema nici măcar nu pomenesc. Au urmat alte single-uri de pe acel disc: Around The World, Californication, Otherside și Road Trippin’. Între mine și acea trupă s-a format o punte în timp. Am descoperit și funk-ul pur, un gen nu foarte mainstream, dar pe care Flea și colegii săi l-a promovat și la București cu mare dragoste.

Dacă pe Manowar i-am așteptat cam 6 ani, pe Iron Maiden aproximativ 7, la RHCP au trebuit să treacă 13 ani. Cel mai fain aspect e acela că gusturile mele s-au tot schimbat de-a lungul vremii, de la heavy metal spre gothic metal, de la obsesia pentru Manowar către Doors, Deep Purple și Floyd, dar dragostea pentru Chilli Peppers a rămas constantă. Nu am fost interesat – până acum- de trupe învecinate cu ei, nu am săpat în zona funk. Nu am reușit să scap de microbul RHCP nici după învecinarea cu muzica clasică sau jazz. Așa încât nu puteam rata un asemenea concert.

Trupele de deschidere au fost destul de modeste. Prima dintre ele, AAAK (As Able As Kane), un fel de Beastie Boys, extrem de gălăgioasă, cu un mesaj de get in the real world. Nimic spectaculos.

Grimus e o trupă interesantă, asemănătoare din punctul emu de vedere cu Muse și The Killers. Totuși nu am reușit să înțeleg alegerea lor ca trupă de deschidere. Dacă Moscova i-a ales pe Zdob și Zdub pentru a deschide Red Hot, cred că și noi puteam face asta. Ideea e că lumea nu s-a ăprea agitat pe Grimus. Totuși bine că nu i-au chemat pe Trooper. :)) Cred că și Travka ar fi fost nimerită.

Concertul Red Hot CHilli Peppers a început la 20:52 după ceasul meu. Dacă ar fi ținut doar patru melodii, cred că m-aș fi declarat foarte mulțumit. Monarchy of Roses, Dani California, Can’t Stop și Scar Tissue. De aici, au reușit să mă piardă. Eu rămân cu această suită de piese, exact în această ordine. Anthony extrem energic, Flea la fel de neobosit, Chad un profesionist desăvârșit, iar Josh a părut să fie Frusciante. dar doar aceste 4 melodii. Când au trecut spre zona de funk m-au pierdut, nereușind să mă aducă la starea inițială nici la Under the Bridge, Californication sau By The Way. Am reușit să fiu funk doar la ultima piesă, Give It Away. Ba mai mult, după repriza de funk am început să le contabilizez greșelile.

Nu pot însă să nu remarc profesionalismul celor 4, vocea lui Kiedis care a sunat ca pe disc, tobele lui Chad, care și-a dovedit măiestria la bis împreună cu Flea. Totuși, se simte lipsa lui Frusciante.

Despre stadion numai de bine. Acustica excelentă, organizare foarte bună, wc-uri normale, poate prea multe bilete vândute în zona golden.

La capitolul nemulțumiri:

1. OTHERSIDE: cea mai bună piesă a trupei și de care mă și leagă bucuria de a asculta RHCP.

2. SNOW, AROUND THE WORLD, SOUL TO SQUEEZE și încă vreo două, totuși aici e disctabil.

3. prea multe piese din epoca Blood Sugar Sex Magic. Dacă oamenii țin la acea epocă, plăcerea vine și în public

4. poate un public mai cunoscător. prea mulți pokemoni.

În rest, nu mai schimbați gazonul. Mai bine concerte decât o națională leșinată. 😀

aici aveți set-listul din 31 august.

2 Comments

Filed under zona de rock

Bilanț cultural – martie 2012


Cărți:

1. Henry Miller -Tropicul Cancerului
2. Jean Lorin Sterian – Antume
3. Adrian Păunescu – Cele mai frumoase poezii de dragoste
4. Jurnalul Annei Frank
5. Michele Mari – Pink Floyd în roşu
6. Albert Camus – Mitul lui Sisif, eseuri
7. Fernando Pessoa – Opera poetică

Filme

1. Mr Nobody
2. Barbierul din Siberia
3. Moscova nu crede in lacrimi
4. J Edgar
5. The Reader
6. A small act, documentar
7. Green Mile
8. Călăuza
9. Melancholia
10. Cul de Sac
11. Blow Up

Teatru

Tatăl – August Strindberg, Teatrul Bulandra

Concerte rock

Fates Warning

1 Comment

Filed under (bi)lant cultural

Fates Warning, deseară


Nu am mai scris de ceva timp de muzică rock. În seara asta, după multă vreme voi asista la un concert de metal progressiv. E un fel alinare a suferinţei mele, mai bine zis a umorilor mele că nu am reuşit să văd încă două trupe monumentale. este vorba de Pink Floyd (slabe şanse) şi Dream Theater (dacă nici la anul nu vin, mă duc eu după ei, chiar şi în formula fără Mike Portnoy). La lista asta foarte scurtă se mai adaugă şi alte trupe de prog, care fie nu mai există, vezi Savatage, fie cu greu vor ajunge pe la noi. Aici vezi Porcupine Tree. Nu mă simt vinovat că nu i-am văzut pe Riverside anul trecut. Ăştia sunt nişte polonezi extrem de faini, desigur tot din zona prog. Şi ca să vedeţi cât s-a dezvotat piaţa concertelor de la noi, tot în aceeaşi zi au concertat Haggard, pe care am reuşit să îi văd pentru prima dată. Spuneam că nu mă simt vinovat din simplul motiv că voiam neapărat să văd haggard pentru prima dată şi mai ales că nu auzisem de ei până atunci. În genere, nu cred în puterea regretului, asta ca să o dau puţin în metafizică

Nu vreau să vorbesc de Fates Warning, pentru că nu ştiu prea multe despre ei. Doar un posibil set list, dar şi o piesă, care pot spune că e printre favoritele mele şi pe care mai mult ca sigur o vom regăsi diseară în recitalul americanilor.

Conform setlist.fm, acum 5 zile, Fates Warning a avut acest set-list în concertul de la Aschaffenburg, Germania. Mai mult ca sigur, aşa va fi şi în Jukebox.

În deschidere, Voices of Silence. Jukebox Venue, Str. Turturelelor nr.11, sector 3, ora 20:00

2 Comments

Filed under zona de rock

Azi, doar azi


A
M
O
R
P
H
I
S

Leave a comment

Filed under zona de rock

muzica din carte (XI)


Pentru că se apropie lansarea, în aproximativ o lună, m-am gândit să duc la bun sfârșit această categorie de articole. Mai sunt două episoade care au inspirat această carte. Penultima bucată muzicală e greu de descris în cuvinte. Videoclipul, în sine, poate fi scopul unei analizeze estetice.

Leave a comment

Filed under muzica din carte

cupola muzicală (X)


Dragilor, în cartea asta am ignorat rock-ul rusesc. Scuza ar fi că atunci când ai la bord Pink Floyd şi Doors. Dar, dincolo de ele există Kino, există DDT şi există Lube.

Revenind. Care este legătura dintre handbal, pink floyd şi poezie? Aparent niciuna…

track opt: (RM 17)

Ramonei Maier

The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder
(Pink Floyd)

dincolo de semicerc
nu există

decât

prelungiri existenţiale
reverii pinkfloydiene

şi

sigur că nu toate au forma
unor tentacule prăfuite

o parte din ele se reflectă
în mările de azi

dincolo de semicerc

nu va ploua niciodată
peste mulţimea browniană
înghesuită
între limitele perfecte
ale gloriei

orice teorie despre semicerc
ar trebui inclusă
în filmul RM 17
proiectat în orizont

Leave a comment

Filed under muzica din carte